miercuri, 29 decembrie 2010

Stieg Larsson: Fata care s-a jucat cu focul

In al doilea volum al trilogiei Millennium, Fata care s-a jucat cu focul, Stieg Larsson continua, cu mici scapari, sa manevreze rezonabil un fir epic variat si complex. De la coruptie la traficul de carne vie, totul culminand cu crime care mai de care mai sangeroase .

Lisbeth Salander se întoarce în Suedia după o lungă vacanţă petrecută în Caraibe. A pus mâna pe o mare sumă de bani şi este, pentru prima dată în viaţă, independentă financiar. Dar ea nu mai are nici familie, nici prieteni şi realizează că este complet singură. În acelaşi timp, Mikael Blomkvist, de la revista Millennium, a dat de un nou subiect fierbinte. Jurnalistul Dag Svensson şi prietena lui Mia Bergman au dovezi despre existenţa unei filiere de prostituţie care activează între Europa de Est şi Suedia şi care, mai mult, este muşamalizată de serviciile secrete. Multe dintre persoanele implicate în traficul cu femei au poziţii importante în societate. Întâmplări din trecutul întunecat al lui Lisbeth Salander încep să iasă la iveală.

Exact cand cartea lui Dag era aproape sa fie finalizata si o intreaga retea de prostitutie, trafic de stupefiante e aproape sa fie dezvaluita Dag şi Mia sunt brutal asasinaţi, bănuielile se îndreaptă spre Salander, iar poliţia va declanşa o adevărată vânătoare împotriva ei.

Desi nu are dovezi si nu poate lua legatura cu Salander, Blomkvist este sigur ca aceasta este nevinovata si va incerca sa faca tot ce poate pentru a o ajuta sa-si dovedeasca nevinovatia. Intr-un final reuseste sa ia legatura cu ea prin intermediul internetului si impreuna, incearca sa afle cine este criminalul.

Blomkvist afla ca in spatele retelei se afla o persoana foarte importanta pe nume Zalachenko, care era un fost spion rus care in anii ’70 a cerut si primit azil politic in Suedia. In schimbul informatiilor, acesta era ajutat de serviciile secrete suedeze sa se adapteze, si chiar acestia musamalizau diferitele conflicte pe care acesta le facea.

Dar ceea ce afla mai departe Blomkvist il lasa fara suflare. Zalachenko era tatal lui Salander si aceasta a incercat sa-l ucida cand avea 12 ani cu o bomba artizanala, motiv pentru care a fost inchisa intr-un spital psihiatric.

Actiunile se petrec cu repeziciune si Salander afla locatia in care se afla tatal sau si pleaca in cautarea lui pentru a termina ceea ce incepuse in urma cu 13 ani. Dar acesta nu este singur, ci are alaturi un barbat ciudat, care sufera de o boala rara( el nu simte nici un fel de durere). Va reusi micuta, firava dar brava noastra protagonista sa-si duca la implinire planul???

Ramane sa cititi si sa aflati. Va recomand cu placere. Odata ce o sa o incepeti nu o s-o mai lasati din mana. Garantat!!!


marți, 14 decembrie 2010

John Saul: Prezenta

Katherine Sundquist si fiul sau, Michael traiesc o viata normala in New York. Ea e un antropolog de suuces ce lucreaza intr-un muzeu, iar Michael duce o viata foarte grea la liceul pe care il frecveanteaza.

Pe nepregatite Katherine primeste o oferta surprinzatoare si total de nerefuzat, de la un fost de coleg de scoala pe nume Rob. In peisajul paradiziac al Insulelor Hawaii, mai precis in Maui, unde a fost descoperit un schelet de humanoid, total atipic. Crezand ca este un lucru pozitiv atat pentru ea cat si pentru Michael, Katherine accepta oferta, isi ia concediu si impreuna cu fiul sau pleaca in Hawaii.

Aici totul pare minunat, locul, oamenii. Chiar si pentru Michael care isi face rapid prieteni pe insula, lucru care nu se intampla de obicei. Dar intr-o seara accepta sa plece impreuna cu noii sai prieteni la o scufundre nocturna in ocean. Pana aici nimic ciudat, dar in timp ce se aflau in adanc buteliile cu oxigen se golesc brusc si abia reusesc sa iasa la suprafata. Desi li s-a parut ciudat, nu dau mare atentie situatiei.

Totul are sa se schimbe in curand. Unul dintre baieti este gasit mort in dimineata urmatoare, si nici ceilalti nu se simt prea bine. Michael incepe incet incet sa intre la banuieli dar neavand decat supozitii nu le da atentie. Starile de rau incep insa se inmulteasca si alti doi dintre baieti dispar in conditii suspecte.

Katherine incepe sa banuiasca si sa adune informatii, sa aseze lucrurile cap la cap si afla lucruri teribile. Fundatia care a angajat-o finanteaza un experiment pe tineri, in care incearca sa le inlocuiasca nevoia de a respira oxigen cu o nevoie de a respira gaze care mai de care mai puternice. Socul cel mai mare va fi cand va afla ca si fiul sau a fost afectat si ca nu stie daca va reusi sa-l salveze.

Dar ca orice mama va lupta din rasputeri pentru a salva viata fiului ei. Va reusi oare????


miercuri, 1 decembrie 2010

Eu sunt roman...

1 decembrie ziua nationala a Romaniei. Ce mandrie. Oare? Poate candva aceasta zi mai insemna ceva pentru cetatenii acestei tari sarace. Dar astazi, cand abia mai putem sa ne taraim viata de pe o zi pe alta, cati dintre noi ne mai putem bucura de ziua asta? Cu adevarat?

Ce mai semnifica astazi 1 decembrie? Pentru noi romanii de rand. O zi libera de la serviciu. Prima zi din ultima luna a anului. Debutul lunii cea mai incarcata din an. Macar simbolic.

Si cum este ea sarbatorita? Cu aceeasi parada militara si cu acele cozi infernale pentru o mica portie de fasole cu ciolan. Asa de rau am ajuns sa ne milogim pentru o farfurie de fasole. Si "marea parada militara" care din cate am inteles costa o mica avere din bugetul si asa de mic al tarisoarei noastre. Tancurile sunt aduse din cate am inteles tocmai de la Bistrita si transportul, depozitarea si toate celelalte cheltuieli fac o gaura impresionanta in bugetul tarii. Dar avem cu siguranta nevoie de aceasta minunata reprezentatie. Fara ea am nu am mai fi romani, poate.

Si bineinteles de fiecare 1 decembrie, televiziunile fac fel si fel de emisiuni, care mai de care mai speciale, in care intrebare preponderenta este: esti mandru ca esti roman?

Daca stau bine sa ma gandesc nici nu stiu care ar fi raspunsul la aceasta intrebare. Daca as spune-o fara sa gandesc, spontan probabil ca raspunsul ar fi "da". Dar gandindu-ma la ce as putea sa fiu mandru: ca ne chinum sa construim o autostrada in 20 de ani si ca suntem fericitii de fiecare data cand dam in folosinta cate 10 km la fiecare 6 luni; ca desi suntem o tara foarte frumoasa, foarte bogata si foarte inzestrata turismul nostru este la pamant; sa ca invatamantul este la cel mai de jos nivel; ca tinerii sunt batjocoriti, ca abia asteapta o ocazie sa plece din tara; si ca in general ne batem joc de valorile noastre si dupa ce nu mai sunt incepem sa le apreciem, etc. Pentru asta nu stiu daca as putea spune ca sunt asa de mandru.

Poate ca sunt prea dur, am asteptari prea mari si cum ar spune multi comentez fara sa fi realizat nimic remarcabil in viata. Este posibil, dar vazand ce se intampla in jurul si care sunt conditiile nici nu cred ca foarte multe lucruri pot fi realizate aici. Din pacate. Asa ca probabil majoritatea dintre noi, daca doresc cu adevarat sa se realizeze se vor orienta spre noi meleaguri. Si este mare pacat. Dar asta este.

In concluzie e clar, eu nu sunt asa de mandru ca sunt roman. Dar voi sunteti?

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Guillaume Musso: Vei fi acolo?

Romanul “Vei fi acolo?” încearcă să răspundă la o întrebare pe care ne-am pus-o, fără îndoială, de multe ori: dacă ne-am putea întoarce în timp, am avea curajul să facem alegerile opuse? Ne-am putea asuma riscul deturnării propriului destin?

Elliott este un chirurg de succes din San Francisco, în vârstă de şaizeci de ani, a cărui viaţă se învârte în jurul fiicei lui, Angie. Dar Elliott nu-şi poate găsi pacea sufletească, pentru că Ilena, femeia de care s-a îndrăgostit nebuneşte cândva, a murit în urmă cu treizeci de ani.

Aflat în Cambodgia, într-o misiune umanitară, este întrebat de un bătrân localnic: „Dacă ţi s-ar putea împlini o singură dorinţă, care ar fi aceea?” Pentru Elliott, răspunsul nu poate fi decât unul singur: să dea timpul înapoi, pentru a împiedica moartea Ilenei. Însă ceea ce omite Elliott este faptul că orice călătorie în timp funcționează pe principiul dominoului: orice schimbare, oricât de mică, poate declanșa un tsunami al trecutului, care să măture singurele certitudini din prezent. Dupa reusita unei operatii , batranul cambodgian ii daruieste lui Elliott un flacon minuscul din sticla artizanala unde se gasesc 10 pastile mici si aurite.

Datorita acestor pastile, Elliot se va intoarce in timp si va schimba trecutul, salvand femeia pe care o iubeste, insa destinul il va tine departe de ea.

Elliot cel de 30 de ani duce o viata linistita, pana cand intr-o noapte isi intalneste dublura la 60 de ani. Toate aceste intamplari il tulbura si cand ii va dezvalui prietenului cel mai bun Matt tot, acesta crede ca delireaza. In timpul intalnirilor, Elliot cel de 60 de ani ii relateaza dublurii sale tinere ca Ilena va muri. Tanarul isi doreste cu ardoare sa faca tot ce ii sta in putinta sa o salveze, insa daca acest lucru se va intampla, fata lui Elliott, Angie nu se va mai naste. Asa ca cei doi cad la un acord : pentru a putea salva-o pe Ilena, tanarul va trebui s-o paraseasca, pentru ca Angie sa se nasca in viitor.

La un moment dat lucrurile iau o intorsatura neastepatat, iar Elliott cel de 60 de ani va fi pus in situatia de a-i salva viata femeii iubite in urma unei operatii chirurgicale.
Cine n-a visat sa poata reveni in acel moment hotarator din trecut cand fericirea era inca posibila?

Autorul Guillermo Musso reuseste prin acest roman sa te scoata din realitate si te poarta in universal lui, astfel imbinandu-se iubirea, romantismul, suspans, dramatism si mai ales multe rasturnari de situatie pana la ultima pagina!


duminică, 14 noiembrie 2010

Stieg Larsson: Barbati care urasc femeile

Barbati care uras femeile este primul volum din Millennium, o trilogie de aproape 2000 de pagini. Aceasta trilogie a facut senzatie in intreaga lume. Oameni care nu dormeau noptile pentru a putea afla deznodamantul cartii. De a afla finalul actiunii si de a ramane stupefiati in momentul in care afla finalul povestii. Da si eu ca toti cei care au citit aceasta trilogie am fost total prins de poveste, am adormit tarziu in noapte, in momentul in care chiar nu mai puteam tine ochii deschisi. Este un fenomen, o serie senzationala, care cu greu va fi egalata de alta.

Subiectul cartii e de actualitate: colaborari cu Mafia descoperite, ucigasi in serie, traditii obscure transmise in mod patologic de la generatie la generatie, secrete economice descoperite si multe alte lucruri care condimenteaza viata unui cetatean obisnuit in zilele noastre.

Povestea este incurcata, captivanta de la inceput pana la sfarsit. Mikael Blomkvist, un jurnalist cazut in dizgratie, este angajat sa investigheze un caz neobisnuit. Cu patruzeci de ani în urmă, Harriet Vanger a dispărut de la o întrunire de familie pe insula stăpânită şi locuită de puternicul clan Vanger. Cadavrul ei nu a fost găsit niciodată, totuşi unchiul ei iubit este convins că a fost crimă şi ucigaşul este un membru al propriei lui familii strâns unită şi totuşi disfuncţională.

Sub pretextul ca face o biografie de familie, jurnalistul patrunde in viata privata a clanului Vanger cu scopul precis de a afla ce s-a intamplat cu Harriet. Desi la inceput nu crede nici macar putin in investigatie, treptat Blomkvist incepe sa fie tot mai implicat si din ce in ce mai aproape de a descoperi adevarul. Dar nu poate face acest lucru singur, si atunci intra in scena un personaj absolut fabulous.

Este vorba despre o fată, care, pe lîngă o inteligenţă care-ţi taie respiraţia, poartă cu ea o istorie întunecată de abuzuri şi marginalizare, precum şi forţa de a le supravieţui. Lisbeth Salander este, fără îndoială, personajul cel mai reuşit al lui Stieg Larsson, o fragilă dezechilibrată cu multe rezerve de curaj şi încăpăţînare pentru a acţiona altfel, pentru a pune lumea sub propria ordine.

Impreuna reusesc sa faca legatura intre disparitia lui Harriet si un lant de crime terifiante, savarsite cu 40 de ani in urma. Ceea ce vor descoperi va fi mult mai rau si mai grotesc decat cele mai negre presimtiri ale lui Henrik.

Asa ca nu va pot dori decat lectura placuta, ca eu abia astept sa incep cel de-al doilea volum. Stiu ca-l voi citi pe nerasuflate si-l devora din scoarta in scoarta.

sâmbătă, 30 octombrie 2010

Andy McDermott - Lupta pentru Atlantida


Personajul principal este dr. Nina Wilde o mare admiratoare si cunoscatoare a Atlantidei. Toata viata ei a fost interesata de acest subiect, mai ales ca parintii ei au murit intr-o expeditie in Tibet, cautand orasul pierdut.

Dupa ce isi da doctoratul, cere de la Universitate fonduri pentru a sustine cautarea Atlantidei. Este absolute sigura ca a gasit locatia exacta. Bineinteles ca cerea ii este refuzata dar primeste un telefon interesant din partea fundatiei Frost, care o anunta ca ii va sponsoriza cautarea. Drumul spre sediul fundatiei este plin de peripetii, dupa ce un membru al unei fratii care doreste ca secretul Atalantidei sa nu fie descoperita, o rapeste, dar este salvata de catre Eddie Chase trimisul celor de la Frost.

Va incepe o expeditie extraordinara pe urmele atlantilor incepand cu Iran (unde reusesc sa puna mana pe un artifact al atlantilor), Franta, Brazilia (in jungle Amazoniana descopera o replica a templului lui Poseidon si o harta a Atlantidei), golful Cadiz( in adancurile Atlanticului reusesc sa gaseasca adevaratul templu al lui Poseidon si toate minunatiile acestuia), de unde vor pleca Tibet unde vor desoperi ultimul templu al atlantilor si ramasitele ultimilor regi. Aici din pacate va descoperi Nina si ramasitele parintilor sai, care nu au murit in urma unei avalanse ci omorati de membrii fratiei Selasphoros.

Dar dupa ce reusesc sa descopere cadavrele ultimilor regi ai Atlantidei, Nina descopera incredibilul plan pe care il are Frost. Acela de a schimba lumea, de a readuce atlantii la putere, de a crea un virus la care sa aiba imunitate doar aceia care au gena atlantilor. Ceea ce ar insemna uciderea a peste trei sferturi din populatia planetei. Numai ca acest lucru nu va fi deloc usor avand in vedere ca Nina si Chase sunt de alta parere.

Un roman captivant, sensational, incredibil. Te tine cu sufletul la gura, iar povestea este lucrata in cel mai mic amanunt si reuseste sa te prinda ca nimeni altul. Merita citita. Garantat!.


sâmbătă, 23 octombrie 2010

Petru Popescu: Fata din Nazaret


Personajul principal al romanului este Maria, în vîrstă de 17 ani, viitoarea mamă a lui Iisus Hristos, deocamdată doar fiica rabinului Ioachim şi a Anei. Maria este o fată înaltă, osoasă, cu pielea măslinie, îmbrăcată în veşmîntul obişnuit în Orient, asemănător cu o cămeşoaie lungă pînă la glezne.

Maria si intregul trib sunt alungati din Nazaret de regale Irod si obligati sa locuiasca in desert. Dupa mai multe zile de cautari, gasesc un loc ideal pentru a ase aseza: fîntînă cu roată, apărută miraculos dintre nisipuri. Tribul va trai trei ani de zile in aceasta oaza primitoare, fiind aprovizionat de caravanele care treceau prin desert si faceau popas aici.

In parale ne este prezentat sosirea unui trimis roman al regelui Augustus, pe nume Apella. Misiunea acestuia e aceea de a descoperi o teofanie – o manifestare a divinitatii Dumnezeului evreilor. Aceasta ii era necesara imparatului, in dorinta acestuia de ase declara divin in timpul vietii la Roma si avea nevoie sa-si manifeste propria divinitate printr-un miracol.

Autorul face incursiuni in trecut pentru a ne pune la punct cu motivele pentru care tribul a fost trimis in desert si ne înfăţişaza povestea de dragoste dintre Maria şi Iosif, ucenicul-tîmplar al tatălui ei.

Trimisul roman, al cărui nume real este Pilat din Pont vine în oaza evreilor şi îi anunţă că au fost iertaţi de rege şi pot să se întoarcă la casele lor. Vag îndrăgostit de fata pe nume Maria, el urmează să-i însoţească pînă la Nazaret, pentru a-i proteja de furia celorlalte clanuri din orăşel.

Pe drumul de intoarcere Maria se reintalneste cu Iosif, cu care se si casatoreste. Are loc o confruntare dura intre tribul ei si cateva cete trimise din Nazaret pentru a-i nimici. Conflict in urma caruia, cea mai buna prietena a Mariei este ucisa, pe langa multe alte personae. In noapte ce a urmat conflictului Maria si Iosif petrec prima noapte impreuna.

In finalul cărţii, Maria şi tribul tatălui ei s-au întors la casele lor din Nazaret, conflictele dintre clanurile locale s-au aplanat, iar Maria este însărcinată şi aşteaptă să nască. Viitorul procurator Pilat din Pont o asigură că se va afla întotdeauna sub protecţia lui.

O carte interesanta, pe care am citit-o mai mult din curiozitate. Are un subiect foarte bun, o cercetare la fel de reusita, in schimb punerea tuturor elementelor la un loc nu a fost cea mai reusita. Ma steptam la un roman mult mai bun, este o carte foarte comerciala. Merita citita, dar nu pot spune neaparat, poate doar pentru poveste si pentru surse si cercetarea care a fost foarte reusita. Ma asteptam la mai mult de la aceasta poveste.

miercuri, 20 octombrie 2010

Las-o ba ca merge asa!

Stiti ca se spune ca anumite "lucruri" sunt mai bune odata cu trecerea timpului. Printre aceste "lucruri" se numara, vinul, whisky-ul, poate chiar si femeile, etc. Ei bine in acest tipar, nu se incadreaza si masinile, clar.

Am avut "placerea", ca la inceputul acestei saptamani, sa pot conduce o asemenea masina. O masina de o varsta cu mine, peste care chiar au trecut anii. Cand am vazut-o in parcare, nu eram sigur ca este functionala. Nu m-am inselat cu mult, din pacate probabil.

Pentru inceput, era o adevarata aventura sa deschizi usa la sofer, adica iti trebuia putere nu gluma in maini. Apoi, urmeaza in mod cronologic pornitul masinii. Tragem socul, si ambalam motorul dar cu grija sa nu-l inecam. Chiar si pedalele sunt putin cam ciudate. Acceleratia in podea, iar frana foarte sus, de trebuia sa tii piciorul drept foarte ridicat. Urmeza bagatul in viteza. Alta mancare de peste. Hai ca intaia, a doua si mersul inapoi mai mergea cum mai mergea, dar viteza a treia era de domeniul fantasticului, adica era sarbatoare cand reuseam aceasta operatiune. Ultimele probleme erau evident coboratul din masina, cum am subliniat mai sus, datorita unei probleme cu usa de la sofer a trebuit sa ies pe usa din dreapta, si mai era si o mica problema cu portbagajul care ramanea cam intepenit odata ridicat si doar pumnii mai reuseau sa il inchida.

Asa ca a fost o adevarata aventura aceasta experienta. Chiar de neuitat. Bine ca nu sufeream de claustrofobie sau vreo alta boala ca nu se stie ce s-ar fi intamplat. Asa ca sfatul meu este nu conduceti masini care se apropie de varsta voastra sa zic cu mai mult de 10 ani cel putin. Asta daca nu va doriti sa traiti aventuri si experiente de neuitat. Apropo masina respectiva era o dacie break:))

sâmbătă, 16 octombrie 2010

El clasico rumeno

De vreo doua saptamani incoace numai despre asta se vorbeste. Marele meci Dinamo-Steaua, bate la usa. Chiar daca in perioada asta a fost un meci important al nationalei, sau alte evenimente care s-a produs in tara, nimic nu mai conteaza. Doar marele derby, unicul dupa unii.

Dar de ce este asa de important acest meci? Daca ne uitam la pozitiile in clasament nu pare mare lucru. Daca ne uitam la rezultatele din ultimele meciuri ale celor doua echipe, iar nu este cine stie ce. Singurul criteriu este cel de rivalitate, si faptul ca daca castigi macar unul daca nu amandoua meciurile poti salva sezonul, macar in fata suporterilor. Cine castiga rade de celalalt intreg sezonul, chiar daca la final nu realizeaza mare lucru. Ce conteaza daca retogradam sau nu prindem Europa, sau ne facem de ras, i-am batut pe rivali asta conteaza.

Da este un meci cu traditie in Romania, cum sunt si alte derby-uri in toata lumea: Real-Barcelona, Inter-Milan, Ajax-Feyenoord, Boca-River etc, bineinteles caracterizarea se face la nivel de angajament, dorinta si rivalitate, nu vorbim de valoare si alte chestii care ne depasesc total.

Ce va fi anul acesta? Asta este intrebare de pe buzele multora. Dinamo are un inceput mai slab, unul dintre cele mai slabe din istorie, cu o aparare sa-i zic "doar" visatoare. Steaua nici ea nu e intr-o forma prea grozava, a schimbat 3 antrenori, a adus o multime de jucatori, dar in ultimele meciuri parca incep sa intre pe fagasul normal.

Un alt motiv pentru care se anunta un spectacol este prezenta pe cele doua banci a doua simboluri ale fotbalului romanesc: Lacatus - "stelist pana la moarte si dincolo de ea", un antrenor care stie cata placere iti face sa invingi intr-un asemenea derby; si Andone dinamovist get beget care antreneaza doar pentru a o invinge pe Steaua.

Deci se anunta un meci interesant, mai ales ca va fi si stadionul plin. Asa ca cel mai bun sa castige, si noi sa ne bucuram de un spectacol adevarat.

duminică, 3 octombrie 2010

Graeme Donald: Minciuni, erori si neintelegeri in istorie


Este bine cunoscuta declaratia lui Henry Ford ca “istoria e ridicola”, o afirmatie cam “pestrita”, in sensul ca este adevarata doar in unele aspecte. In afara de elementul partinitor din “istoria este scrisa de invingatori”, inregistrarile din trecutul nostru poarta urmele interventiei altora, ce-si apara interesele specific propriei lor agende.

Unele mituri istorice au caracter local, unele sunt inventate de straini, unele sunt visate de administratii sau de persoane proeminente disperate sa ascunda adevarul actiunilor lor de ochii publicului, iar unele sunt inventate chiar de catre public, fie pentru a exagera dimensiunile unui act neinsemnat de eroism, fie pentru a ascunde siesi enormitatea propriilor excese.

Puterea mitului consta in faptul ca majoritatea versiunilor inventate ale evenimentelor prezinta publicului chestiuni care sunt fie convenabile, fie simpliste – ca noi purtam palarii albe, iar cei rai negre, de pilda – sau ceva acceptat cu siguranta deoarece se potriveste cu imaginea de sine ca natiune.

Dar sunt putini eroi adevarati, iar cei perceputi ca atare sunt aproape invariabil indivizi lipsiti de merite care fie doresc sa se afle in lumina reflectoarelor, fie o atrag asupra lor din motive ce tin de moralul national. Pe de alta parte, multi dintre cei prezentati ca demoni nu au fost, in realitate, chiar atat de rai.

Nu intotdeauna personajele si evenimentele istorice sunt asa cum le prezinta filmele sau documentarele. De la Colosul din Rhodos si catacombele Romei pana la criza de pe Wall Street, de la legenda lui Caligula pana la cea privitoare la parintele Jocurilor Olimpice, de la rastignirea lui Iisus pana la bombardarea oraselor Hiroshima si Nagasaki, volumul face o incursiune prin istoria milenara a omenirii, demostrand ca multe “adevaruri” pe care le cunoastem nu coincide cu ceea ce s-a intamplat in realitate.

marți, 28 septembrie 2010

Doar Gigi Becali

Pentru cine nu este convins cine este cu adevarat Gigi Becali, va rog sa cititi in continuare:

1. Gigi Becali nu face flotari, le cumpara gata facute.

2. Daca tu ai 1 leu si Gigi Becali are 1 leu, atunci Gigi Becali are mai multi bani ca tine.

3. Gigi Becali nu se spala pe dinti... dinti lui spala periuta de dinti.

4. Dumnezeu plateste drepturi de autor lui Gigi Becali pentru Biblie!

5. Gigi Becali a luat examenele inainte sa se le dea.

6. Ca euro-parlamentar, GIGI BECALI va anula Legea Gravitatiei.

7. Gigi Becali a invins soarele intr-un concurs de stralucire.

8. Gigi Becali are puterea financiara necesara de a-l plati pe Chuck Norris sa-si dea o palma.

9. Becali a fost primul om ce a elaborat teoria relativitatii, dar ca sa nu para tocilar a vandut-o lui Einstein.

10. Gigi Becali unge painea pe unt.

11. Gigi Becali poate filma HD cu Nokia 3310.

12. Gigi Becali poate sa deseneze un triunghi cu 4 laturi.

13. Gigi Becali poate sa alerge 10 km in 15 secunde, ca stie o scurtatura!

14. De ce in calendarul lui Gigi Becali se trece direct de la 31 martie la 2 aprilie? Nimeni nu face misto de Gigi Becali!

15. Becali nu are acces la internet, internetul are acces la el.

16. Donald Trump a fost ucenicul lui Gigi Becali.

17. Toate companiile de asigurari se bat sa-i faca o asigurare de viata lui Gigi Becali... pentru ca el e nemuritor.

18. Adresa de mail a lui Gigi Becali este Yahoo@GigiBecali.com

19. Sunt lucruri pe care doar Gigi Becali le poate cumpara, pentru toate celelalte exista MasterCard.

20. Lumea a fost facuta in urma unui proiect finantat de Gigi Becali.

21. Gigi Becali poate sa apara la mai multe emisiuni in acelasi timp. In direct.

22. GiGi Becali a fost de 3 ori pe Luna, odata cu oile la pascut, odata cu Steaua in deplasare, si odata cu Radoi cand era mic.

23. Initial erau 8 minuni in lume. Dar Gigi Becali declarase ca prefera sa ramana modest.

24. La scoala, profesorul trebuia sa ridice mana pentru a vorbi cu Gigi Becali.

25. Gigi Becali este capabil sa lase un mesaj inainte de bipul sonor.

26. Elvetienii nu sunt neutri, doar asteapta sa vada de ce parte se va pune Gigi Becali.

27. Exista patru stari ale materiei: gazos, lichid, solid si Gigi Becali.

28. Gigi Becali sta cu viteza luminii.

29. Gigi Becali nu are vise noaptea. Dar isi permite sa isi cumpere.

30. Gigi Becali are nevoie doar de doua taste pentru a utiliza un calculator. 0 si 1.

31. Gigi Becali a castigat deja o partida de sah, cu un careu de asi.

32. Capacitatea discului de la un calculator se masoara in Gb (GigiBecali).

33. Gigi Becali este o raritate, pe el l-a adus oaia, nu barza.

34. Bill Gates a fost recunoscut ca cel mai bogat om din lume cu banii împrumutat,i de la Gigi Becali.

35. Când Gigi Becali se uita în oglinda( nu apare nimic). Este imposibil sa( fie si un al 2-lea Gigi Becali).

Sper ca pentru acei care nu il cunoasteau cu adevarat, acum se pot lauda(sau mai degraba nu) cu lucrul asta. Si ca sa incheiem frumos, urmeaza un banc (bineinteles cu Gigi Becali), enjoy:)):

Gigi Becali in biserica…la un moment dat se aude o voce:
-Gigi….Gigi….
Becali ridica privirea si zice:
-Cine-i?
-Sunt eu, IIsus!
-Si ce vrei de la mine??!
-Scoate-mi cuiul de la mana dreapta!
Becali se ridica, se apropie de statuia lui Iisus si-i scoate cuiul de la mana dreapta. Dupa care, se intoarce la locul lui.

Dupa un timp, se aude iarasi vocea:
-Gigi, scoate-mi te rog si cuiul de la mana stanga!
Atunci, Becali se ridica, se apropie de statuia lui IIsus si ii scoate si cuiul de la mana stanga, iar Iisus in acel moment, batand din palme:
-Pleaca din Ghencea!! Becali!! Pleaca din Ghencea!!


sâmbătă, 18 septembrie 2010

Clive Cussler si Grant Blackwood: Aurul Spartanilor


Ne reintalnim cu Clive Cussler pentru o noua aventura de neuitat. De data aceasta nu este singur ci este ajutat de Grant Blacwood, asa ca se anunta o carte de neuitat..

Acum, protagonistii noilor aventuri sunt sotii Fargo, Sam si Remy, doi dintre cei mai mari “cautatori de comori”. Ei colinda planeta in lung si lat in cautarea unor comori, despre care afla din surse mai mult sau mai putin sigure. Sunt independenti financiar, deoarece chiar daca nu mereu le-a iesit asa zisa "vanatoare de comori", au la active si catev adescoperiri care le-a asigurat un confort financiar.

Desigur ca au si o pregatire pe masura pentru a face fata diferite misiuni care se intrevad. În primul rând, au multe cunoştinţe de istorie, geografie, fizică, matematică, astronomie, simbologie, arhitectură, sociologie, navigaţie - sunt adevărate enciclopedii ambulante. Dar în pregătirea lor intră şi ştiinţa scufundărilor, pilotatul maşinilor ca nişte aşi ai volanului, mânuirea armelor - albe sau de foc, folosirea tehnicilor de atac şi de autoapărare - judo, karate, jiu-jitsu.

In aceasta aventura, ei se confrunta cu Hadeon Bondaruk, un milionar jumatate rus, jumatate person, născut în Turkmenistan, stabilit la Sevastopol - "vestul sălbatic din bazinul Mării Negre", multimilionar şi cap al Mafiei Roşii. Pe deasupra, se mai şi crede un descendent direct al lui Xerxes I, faimosul conducător al Imperiului Ahemenid al Persiei. Dar ce cauta ei? Aflati ca in anul 1800, traversand cu armata Alpii Pennini, Napoleon descopera intamplator o comoara pierduta in razboaiele Greco-persane. Neputand sa o transporte, îi marcheaza locul pe o harta cifrata pe etichtele a douasprezece sticle de vin rar. Cand el moare, sticlele dispar, iar comoara se pierde iarasi. Pana in zilele noastre, cand sotii Fargo, gasesc in mlastinile din Maryland un submarin german din al Doilea Razboi Mondial. Inauntru – surpriza! – o sticla din colectia lui Napoleon. Din acel moment nu s-au putu gandi la altceva decat la descoperirea celorlalte sticle din colectia lui Napoleon. Dar, bineinteles ca Bondaruk, este pe urmele lor, deoarece vrea tezaurul pentru el, cu orice pret.

Fiecare pagină înseamnă noi peripeţii uimitoare. Aventura ne poarta din Maryland in Bahamas, din Monaco la insula Elba, in Marsilia, din Sevastopol in Salzburg si apoi Venetia si Trieste pentru ca in final in locul mult asteptat trecatoarea Marele St. Bernard, la granite italiano-elvetiana, unde se afla mult cautata comoara.

O carte extraordinara, care te tine alert pe toata durata ei si traiesti aventura odata cu protagonistii.

miercuri, 8 septembrie 2010

Romania ole,ole,ole

Iata ca a inceput o noua campanie de calificare la un turneu final. De data asta Campionat European. Romania nu se dezminte si continua pe aceeasi linie. A inceput sa ne placa acest loc 5 si doar nationale din ultima lume sa fie sub noi(Luxemburg, San Marino, Andorra etc.)

Ce repede a pierit acel entuziasm de dupa tragerea la sorti: in toamna la Paris daca avem 6 puncte, putem spera la mai mult in meciul cu Franta... bla-bla-bla. Din pacate avem doar doua puncte si ceea ce doare cu adevarat este ca jocul nostru este incredibil de slab, fara idei, fara nici o claritate, nimic care sa ne lase sa speram ca putem indrepta cumva situatia.

Cand vezi ce jucatori sunt trimisi titulari pe anumite posturi care necesita macar un gram de valoare si talent: Contra(unde a fost Maftei in primul meci), Florescu( nu are nici o treaba cu fotbalul profesionist si oricand poate fi inlocuit de un Adrian Cristea, Sanmartean, Radut, etc.) si bineinteles Cocis.

Toata lumea se ia de selectioner, ca ar trebui sa plece. Nu stiu daca el este singurul vinova. Este vinovat, asta este clar. Parca nu se mai vine la nationala ca in alti ani, de placere, din dorinta de a demonstra ceva, putin patriotism, ceva acolo in fundul sacului. Nimic.

Sunt cateva sperante care vin de la echipa nationala de tineret. Dar speram sa nu moara sperante, cum s-a mai intamplat si cu altii. Eu in locul lui Razvan, imi bagam piciorul si aduceam numai jucatori tineri la echipa, sa fac o echipa cu jucatori cat mai tineri, pentru viitor. Puneam bazele unei nationale intre 20-25 ani, si chiar daca in preliminariile astea nu faceam nimic, macar faceam o echipa care sa fie gata pentru urmatoarele calificari si putem spera la ceva mai mult decat locul 5 din 6 echipe.

De-a lungul anilor fiecare selectioner a avut cate o obsesie, cate un jucator care era in echipa indiferent de joc: Piturca pe Cocis, Razvan pe Florescu, Iordanescu pe Soava si exemplele pot continua la nesfarsit. De ce sa faca asta? Cand toata lumea vedea ca ei sunt cam vai de ei, tu te apuci sa-i titularizezi meci de meci, cand ei nu fac nimic in teren.

Dar asta este situatia, suntem cel putin in lumea a treia dupa cum a spus Razvan in Ucraina. Degeaba a sarit Hagi sa spuna ca el nu se simte acolo, cand defapt suntem acolo de foarte mult timp si sa nu se intample sa cadem mai jos. O sa vedem ce se va intampla in viitor. Pana atunci nu putem decat sa speram si sa le dorim mult succes in infernul din Franta.

O selectie cat mai reusit si multa bafta in Franta!!!

Forzza Romania

sâmbătă, 4 septembrie 2010

Philipp Vandenberg: Al optulea pacat


E o noapte cetoasa si un Fiat goneste pe autostrada spre nord. Cardinalul Gonzaga si secretarul sau particular au o misiune importanta de indeplinit si transporta o bucata de panza de o valoare inestimabila, care trebuie predate unei fratii secrete pentru cercetari stiintifice… In acelasi timp, anticarul munchenez Lukas Malberg porneste cu trenul de noapte spre Roma pentru a cumpara o colectie valoroasa de carti de la o marchiza scapatata. Informatia a primit-o de la o fosta colega de scoala, Marlene, care locuieste la Roma. Cand frumoasa Marlene nu vine la intalnirea stabilita, Malberg se duce la ea acasa unde face o descoperire sinistra: usa apartamentului este deschisa si Marlene zace moarta in baie. Pe birou se afla un carnetel deschis plin de notite in limba latina.

Spre deosebire de politie, Malberg nu crede in variant sinuciderii, iar suspiciunile sale cresc in momentul in care intors in blocul Marlenei observa ca usa apartamentul ei a fost zidita si ca acum in imobil locuiesc niste maici. Cine doreste sa musamalizeze cazul si de ce? Ce nume mari au fost implicate in asa zisa “sinucidere” a Marlenei? Si colac peste pupaza, un mandate de arestare pe numele lui a fost eliberat. Iar marchiza este arestata si imediat dupa eliberare ucisa cu brutalitate chiar in plina strada. Din nou se nasc alte intrebari fara raspuns, care era legatura dintre cele doua femei, daca exista una.

Ajutat de o reporterita pe nume Caterina Lima si de un detectiv, Melberg reuseste sa lege lucrurile incet dar sigur sis pre surprinderea lui cercetarile il poarta la Vatican si la o cetate de pe malul Rinului Fideles Fidei Flagrantes, o fratie secreta care se ocupa cu cercetari stiintifice si care aduna cele mai stralucite minti din intreaga lume. Aceasta fratie era condusa de un fost cardinal al Vaticanului, care suparat pe ultimele alegeri a parasit Vaticanul si a infiintat aceasta fratie.

In cele din urma investigatiile privind moartea Marlenei reincep. Rezultatul insa este unul uimitor si cutremurator. Avand loc un joc al destinului, Malberg se imprieteneste la o licitatie cu conducatorul fratiei , iar acesta il angajeaza sa realizeze o traducere la o carte in perioada medieval. Desi moartea Marlenei a fost clartificata, Malberg hotaraste sa mearga totusi la Fideles , deoarce simte ca ceva nu se leaga si ca poate afla mult mai multe. Si cu adevarat ceea ce afla aici depaseste orice imaginatie.

O carte foarte frumoasa care ne tine cu sufletul la gura pana la sfarsit. Aventura, suspans, rasturnari de situatie. Un roman care are tot ce îi trebuie sa devina o carte uluitoare. Mie unu imi plac acest gen de carti, in care se regasesc: Vaticanul, obiecte de mult pierdute, indicii, conspiratii si multa aventura. Carte o recomand cu mare caldura. Eu nu m-am plictisit, ci chiar am citit-o pe nerasuflate.

duminică, 29 august 2010

Michael Wallner: Aprilie in Paris

Paris, 1943. Al doilea razboi mondial este in plina desfasurare. Franta este ocupata de nemti. Personajul nostru principal, Michael Roth are 21 ani, este german si atrage intereseul superiorilor sai prin faptul ca poate vorbi limba franceza fara absolute nici un pic de accent. Motiv pentru care este racolat sa lucreze ca interpret in cadrul interogatorilor la care sunt supusi localnicii suspectati de catre autoritatile naziste. Roth se dovedeste a fi un membru model al Gestapo-ului, desi el personal nu agreeaza principiile regimului care il reprezinta. Dar face pur si simplu ceea ce i se cere. De multe ori se gandeste cum ar fi sa se afle chiar el in sala de interogare, sa fie francez. Cum ar fir, oare?

Dupa programul de lucru, alege sa-si petreaca timpul liber in cu totul alt mod decat colegii sai ofiteri, ale caror nopti se risipesc in nightcluburi si bordeluri. Michael imbraca haine civile(desi este interzis si el stie asta) si rataceste pe strazile Parisului, incercand sa traiasca o viata normala sub o identitate total diferita: se da drept francez, cunoaste tot felul de oameni, se prezinta drept Antoine, un student francez din provincie.

In desele sale plimbari cunoaste o frantuzoaica de care se indragosteste pe nume Chantal, fiica unui anticar. Dar ea nu il baga in seama, considerand ca este colaborator al armatei naziste. In timpul asta, mana dreapta a comandantului Leibold, Anna Rieleck-Sostmann afla de plimbarile pe care acesta le face in Paris in haine civile si il santajeaza in schimbul unor favoruri sexuale.

In cele din urma Roth reuseste sa o convinga pe Chantal ca nu este un colaborator, atunci cand o ajuta sa fuga cu putin timp inainte de a fi arestati de trupele naziste. O ascunde intr-un apartament al unuia dintre camarazii sai. Perioada petrecuta in apartament reuseste sa-i apropie foarte mult pe cei doi, ajungand sa se indragosteasca unul de celalalt inainte de a-si revela adevarata identitate. El era soldat in trupele naziste iar ea facea parte din trupele de rezistenta franceze. Inainate de a se desparti ea il roaga sa ii promita ca nu se va duce intr-un local in care o vazuse cu mult timp in urma.

Dar el nu isi respecta promisiunea, si impreuna cu comandantul si multi alti soldati, ajung sa petreaca o seara in localu cu pricina. Intr-un moment i se pare ca o vede si isi da seama de ceea ce va urma si incearca sa-l salveze pe commandant tragandu-l spre iesire dar explozia devasteaza tot in cale. Atat el cat si comandantul au avut noroc cu cateva rani usoare, insa trei soldati ai SS au murit. Este arestat si interogat ca parte implicate a atentatului. Si din pacate ajunge de parte cealalta a baricadei in sala de interogare. Il astepta pedeapsa cu moartea. Dar nu putea sa nu se gandeasca decat la Chantal. Unde este ea? Astfel ca reuseste sa evadeze si va pleca in cautarea ei. Va reusi sa-si implineasca dragostea sau destinul va fi tragic?

Scrisa intr-un stil cinematografic, romanul “Aprilie in Paris” ofera o lectura irezistibila in masura in care dramatismul povestii este sustinut perfect de suspans pana la ultima pagina.

vineri, 13 august 2010

Gemma Malle:Declaratia

O carte foarte interesanta care iti va aduce anumite intrebari in minte. Oare este viitorul asa de sumbru, precum multi il vad? Sau e doar teama de necunoscut?

Actiunea se petrece in anul 2140. Un viitor foarte indepartat, si foarte nesigur. Intre timp omenirea a avansat foarte mult. La inceput s-au gasit leacuri pentru cele mai grele boli cum ar fi: cancer, SIDA si altele. Apoi din dorinta de a trai vesnic, s-a incercat si reusit sa se gaseasca un leac pentru imbatranire. Ca e bine sau nu asta nu se stie, dar cert este ca s-au descoperit medicamente care fac oamenii nemuritori. Desigur ca nu erai obligat sa le iei, dar o buna parte din populatia planetei incerca sa fie nemuritoare.

Pentru a nu se suprapopula planeta s-a spus ca fiecare familie poate sa aiba un singur copil. Dar dupa o perioada s-a ajuns la concluzia ca si unul singur este cam mult, si astfel doar cei care nu luau pastille si se declarau Neoptanti, puteau sa faca copii. Ceilalti semnau declaratia nu aveau dreptul sa aiba copii. Dar daca se intampla ca sa nu respecte actul semnat, copii le erau luati si dusi in centre speciale, iar ei erau trimisi la inchisoare. In aceste centre copii erau numiti surplusi si erau educati si invatati sa devina utili societatii, si ajungeau in casele legalilor. Exista totusi o scapare. Ca un surplus sa devina legal, era nevoie ca unul din parinti sa moara. Chiar asa spunea si declaratia: o viata pentru o viata.

Personajul nostrum principal este Anna. Sau mai degraba Surplus Anna. Deoarece asa este strigata la Grange Halle. Asa erau toti strigati Surplus. A fost adusa aici cand avea doar cateva luni. A fost gasita in podul casei unde locuia impreuna cu parintii ei. A fost adusa aici imediat, iar ei trimisi la inchisoare. A fost invatata sa isi urasca parintii sis a fie multumita daca va ajunge la o familie si va putea sa isi plateasca pacatul, dar oare asa ar trebui sa fie?

Anna isi tine un jurnal secret intr-un caiet roz. Il ascunde in fiecare seara pentru ca nu vrea sa fie prinsa ca incalca regulile. Viata la Grange Hall este guvernata de reguli, reguli care trebuie sa fie invatate, pentru a compensa incalcarea celei mai importante dintrre toate. Anna stie ca ar trebui sa fie recunoscatoare pentru locul ei de la Grange Hall, deoarece parintii ei au fost iresponsabili cand au conceput-o. Au incalcat regula care interzice procrearea si acum Anna trebuie sa rasplateasca societatea pentru gestul lor egoist. Ea trebuie sa invete sa devina folositoare.

Intr-o zi insa apare Peter, care îi spune Annei lucruri socante despre parintii ei, despre Declaratie, despre viata de dincolo de zidurile de la Grange Hall. Curand, Anna incepe sa se indoiasca de tot ce invatase pana atunci. Oare Anna va reusi sa afle cu adevarat ce se intampla in viata reala? Care este adevarul si cine il detine?

O carte cu adevarat captivanta si plina de lucruri incredibile. Un stil de a scrie unic si o idee extraordinara. Recomand sa o cititi si o sa vedeti de ce cred eu ca viitorul este sumbru si ca omenirea este o specie autodistructiva. Asta daca nu o stiati deja!


sâmbătă, 7 august 2010

Liza Marklund:Explozii in Stockholm

Cu cateva zile inainte de Craciun, un eveniment neasteptat tulbura Stockholmul acoperit de zapada: o bomba explodeaza la Stadionul Victoria, gazda Jocurilor Olimpice. Din nefericire, exista si o victima: Christina Furhage, sefa Comitetului Olimpic. Intrebarea care se afla pe buzele tuturor este urmatoarea: a fost sa nu un atac terorist? Stiindu-se din istoria Jocurilor Olimpice ca astfel de “intamplari” s-au mai petrecut, aceasta este prima pista pe care merg investigatorii.

Pe langa ancheta politiei, de caz se cupa si Annika Bengtzon, ziarista care conduce departamentul de Investigatii de la cotidianul Kvallspressen. Desi opinia generala este aceea ca afost vorba de un atac terorist, ea sustine ca la baza atentatului a stat o crima de alta natura. Ca sa dovedeasca acest lucru, Annika incepe sa rascoleasca trecutul, pentru a afla adevarata poveste a femeii care se ascunde dincolo de imaginea puternica si radioasa a Christinei Furhage.

Ceea ce descopera despre “perfecta” Christina Furhage, îi cam lasa un gust amar. Foarte multe secrete, jocuri de culise caracterizeaza viata sefei Comitetului Olimpic. O persoana dura, rece, calculata care nu s-a sfiit sa calce oameni in picioare pentru a-si indeplinii telurile, chiar daca erau din propria familie.

Dar toate calculele Annikai se dau peste cap in momentul in care o noua explozie are loc la arena Star Hall. O noua victima, un muncitor in constructii, in varsta de 39 de ani, pe nume Stefan Bjurling. In ultimele 15 luni lucrase pentru una din firmele contractate de Comitetul de Organizare a Jocurilor Olimpice de la Stockholm. Care sa fie legatura intre cele doua explozii, daca este una? Desi din primele estimari componenta bombelor seaman, nu este sigur ca este acelasi atentator. Toate teoriile Annikai, s-au risipit. Trebuie acum sa caute noi piste si noi dovezi.

In timp ce urmarea o pista undeva in afara orasului, un colet cu numele ei pe el explodeaza intr-un centru de sortare. Intrebarea care se pune este: care este legatura intre ancheta Annikai si atentator? Se apropia Annika asa de mult de descoperirea adevarului incat atentatorul a hotarat ca este timpul sa o faca sa dispara? Si totusi cine este aceasta misterioasa persoana si care este scopul ei? Oprirea Jocurilor Olimpice, razbunare sau pur si simplu nebunie? Uite cateva intrebari la care o sa primiti raspuns doar daca cititi aceasta minunata carte.

O carte antrenanta, uluitoare, plina de suspans. O recomand tuturor iubitorilor de romane politiste, cu rasturnari de situatie si cu un sfarsit uluitor si incredibil. Seria de romane politiste nordice merita orice investitie. Garantat!


sâmbătă, 31 iulie 2010

Bob Garcia: Testamentul lui Sherlock Holmes

Cum am mai spus-o in repetate randuri, sunt un mare fan al celebrului detectiv Sherlock Holmes, dar in principal in Holmes a lui Conan Doyle. Cand mi-a picat aceasta carte in mana am zis sa incerc sa il vad pe Holmes si din alta perspectiva. Si nu am fost dezamagit. Desi nu pastreaza toate detaliile existente in povestirile lui Doyle, aceasta carte are ceva care te atrage. Este putin mai dura iar atmosfera aminteste de crimele lui Jack Spintecatorul.

Acţiunea se desfăşoară în Londra secolului al XIX-lea, iar Sherlock Holmes tocmai a murit într-un mod misterios. Fidelul lui prieten, Watson, şi fratele său, Mycrofts, au fost chemaţi la notar pentru citirea testamentului. În realitate, este vorba despre o anchetă inedită a lui Holmes, poate cea mai sumbră din cariera lui. Lectura trebuie să aibă loc cu uşile închise. Întreruptă doar de mese, ea va dura douăzeci şi patru de ore.

Baza lecturii este lucrarea doctorului Watson intitulata, "Londra sub teroare". Este vorba despre 15 crime odioase, aparent fara nici o legatura intre ele. Doar un singur element se regaseste in toate crimele, o cruce inversata. Holmes ajutat de doctorul Watson vor incerca sa gaseasca puncte comune si raspunsuri la intrebari si in final la elucidarea crimelor. Politia londoneza se considera stapana pe situatie arestand pentru fiecare crima cate un vinovat. Dar Holmes este sigur ca cei arestati nu sunt deloc vinovati. Dar cine este vinovat? Poate fii un singur criminal? Ce minte diabolica a aputut crea aceste scenarii odioase? Acestea sunt intrebarile pe care marele nostru detectiv si le tot pune.

In joc intra si o alta necunoscuta, una supranaturala. Multi martori declara o forta malefica a savarsit aceste crime. Este posibil? Sau criminalul incercand sa scape, îi trimite pe o pista falsa.

Vazand ca nu are nici un succes, Holmes se hotaraste sa se izoleze in afara Londrei. Pentru asta pune capat tuturor prieteniilor, si incepe de unul singur investigatia crimelor. Ajutat de manuscrisul doctorului Watson, de propriile insemnari si de investigatiile realizate, Holmes reuseste sa rezolve probabil cel mai greu caz din cariera sa de detectiv.

Un roman incredibil, fascinant care te tine cu sufletul la gura pe intreaga sa desfasurare. Bob Garcia a reuşit performanţa realizării unui mare thriller, cu un deznodământ, uluitor, stupefiant, nerecomandabil celor sensibili.

Eu il recomand tuturor fanilor lui Sherlock Holmes si nu numai!

sâmbătă, 17 iulie 2010

Gilbert Adair: Inscenarea lui Roger Murgatroyd

Fiind un fan al romanului politist, nu am zis nu atunci cand un prieten mi-a imprumutat aceasta carte care parea sa aiba potential(mai ales dupa descriere). Recunosc ca sunt un fan al lui Sherlock Holmes, Agatha Christie si in ultimul timp Rodica Ojog-Brasoveanu, dar ma asteptam la mai mult de la aceasta carte, mai ales ca îi este dedicata celebrei Agatha Christie.

In preajma Craciunului in conacul colonelului Roger ffolkes(scris cu litera mica si in carte), este organizata o reuniune de prieteni foarte apropiati. Numai ca musafirii devin martorii unei crime "imposibile" si misterioase. Cel ucis Raymond Gentry (nume care pana la sfarsitul cartii va deveni epitomul dezgustului) este gasit in mansarda impuscat inima. Pana aici nimic ciudat, numai ca mansarda era incuiata pe dinauntru, cu cheia in broasca. Ideea unei sinucideri pica imediat, deoarece nici urma de arma crimei. In concluzie toata lumea se intreaba acelasi lucru, cum este posibil?

Raymond Gentry venise ca un musafir neasteptat, adus de frumoasa Selina, fiica respectabilului colonel. A treia roata la caruta, alaturi de iubitul oficial al acesteia, americanul Donald Duckworth (exista un comic al numelor, omniprezent), imbracat fistichiu, lipsit de cele mai elementare norme de conduita, alcoolic de cariera, fumator de tigari puturoase, gata sa jigneasca pe oricine si sa-si bata joc mai de discutiile serioase si intelepte. Cunoscand de la Selena o buna parte din barfele si secretele celor prezenti, Gentry reuseste intr-o singura zi sa ii jigneasca de moarte chiar si pe cei mai blanzi, aruncandu-le in fata, aluziv sau direct, tot ce poate fi mai rau. Un personaj sadic si crud, se distreaza infuriindu-i pe toti, incalcand cele mai simple norme, distrugandu-le toata sarbatoarea Craciunului. Si cand toata lumea ar fi gata sa lase cateva secole de traditii si morala la o parte, si sa-l sfasie cu mainile goale, Gentry nu se opreste. Este diavolul care stie totul despre toti, si se distreaza facandu-le praf respectabilitatea.

Inzapeziti si ingroziti ca presa de scandal va devora cu delicii omorul de Craciun, gazdele si invitatii lor (intre care o tomnatica autoare de romane politiste) isi dau seama ca trebuie sa gaseasca pe cineva care sa dezlege misterul. Iar omul ales este un fost detectiv de la Scotland Yard, Trubshawe, fumator de pipa (fireste), acum pensionar, mereu la datorie. Trubshawe isi da seama ca toti cei prezenti (pentru ca asasinul este sigur unul dintre ei) ar fi avut motive pentru a-l lichida pe Gentry. Mai mult, nu e aproape nimeni care sa nu-si dorit sa faca asta, si toti il invidiaza pe misteriosul asasin care a fost mai grabit. Raymond Gentry a fost mai mult decat un musafir nedorit, a fost raul prin excelenta pentru cei din casa ffolkes. Si cand ucigasul loveste din nou, Trubshawe isi da seama ca nu mai are foarte mult timp.

O carte interesanta pe pasaje. Autorul reuseste sa-ti atraga interesul cu combinatia subtila de umor si dar lasa de dorit la nivel interpretativ. Deoarece nu prea ai cum sa-ti dai seama cine este criminalul, sa faci scenarii in minte si multe alte lucruri pe care le poti face atunci cand citesti un roman politist. Iar finalul sincer lasa de dorit. Bineinteles ca aflam cine este criminalul, dar numai pentru ca Adair hotaraste sa ne lumineze pentru ca altfel nu prea aveam vreo sansa sa aflam candva. Cum am auzit la cineva, pare o copie dupa celebrul serial Verdict:Crima, dar are si lucruri bune si interesante. Nefiind mare si greu de citit, cred ca merita sa o devoram. Poate am fost prea critic, dar in momentul asta sunt in faza romanului politist nordic(suedez, norvegian) si poate fac comparatii care nu sunt tocmai potrivite. Poate pe voi o sa va incante mai mult. Sper


sâmbătă, 10 iulie 2010

James Rollins: Furtuna de nisip

O explozie inexplicabila zguduie colectia de antichitati a British Museum, declansand alarma in organizatiile clandestine din intreaga lume. Care poate fi explicatia acestui fenomen. La fata locului este chemata de urgenta Safia al-Maaz, curatorul colectie si un arheolog care pare sa aiba instrumentele necesare pentru a gasi niste raspunsuri. Dar pentru a reusi acest lucru trebuie sa se deplaseze in inima Peninsulei Arabice. Dar din pacate sunt si altii atrasi spre acelasi loc, oameni cu scopuri sinistre si intunecate.

Dar care a fost totusi cauza exploziei? Raspunsul venit lasa pe toata lumea uluita. Antimateria. Cum poate exista antimateria intr-o statuie veche de cate sute de ani si cum a fost ea declansata?

Pentru gasirea acestor raspunsuri Lady Kara Kensington (proprietara colectiei unde are loc explozia), organizeaza o expeditie in indepartatul Oman. Se formeaza o echipa de experti: arheologi, fizicieni si chiar experti americani in lupta impotriva organizatiilor criminale. Cu o astfel de echipa formata si cu puterea financiara a lui Lady Kensington porneste o expeditie incredibila, greu de imaginat, spre ceva uluitor.

Dar in acelasi timp cu ei, o echipa a organizatiei Ghilda pleaca in aceeasi directie, dar cu alte scopuri, mult mai sinistre. Primul pas este cel al rapirii Safiei al-Maaz, si impreuna cu ea, vor incerca sa dezlege misterul acelei explozii.

Drumul urmat pentru dezlegarea misterului incepe la mormantul lui Nabi Imran din Salalah(tatal Feioarei Maria), urmat apoi de mormantul Iov, pentru ca in final sa se ajunga la ruinele Ubarului din Shisur. Destinatia finala, orasul pierdut Ubar, se pare ca a fost capitala imperiului condus de Regina din Saba. Si a fost inghitit de desert in urma cu sute de ani. Este posibil ca in vremurile acelea, acel popor sa fi avut la dispozitie antimateria?

Si ca totul sa fie cat mai frumos, toate operatiunile sunt ingreunate de o uriasa, gigantica furtuna de nisip care distruge tot ce intalneste in cale. Dar ceea ce gasesc la capatul calatoriei este uluitor: o putere misterioasa si eterna, capabila sa creeze o utopie... ori sa distruga tot ceea ce a creat omenirea de-a lungul mileniilor.

O carte extraordinara, care te tine tot timpul cu sufletul la gura. Chiar daca are peste 700 de pagini, o citesti pe nerasuflate si la final te incearca un sentiment de tristete, nostalgie ca s-a terminat. Mie unu mi-a placut foarte mult si o recomand calduros tuturor celor care iubesc aventura, antichitatea si in general legaturile care exista (desi nu credem), intre trecut si prezent.

joi, 1 iulie 2010

Vuvuzela rulz and the world cup 2010

Desi stiu ca pe multi ii deranjeaza acest "instrument" de incurajare, eu unul nu o gasesc chiar asa de suparatoare, poate chiar "funny" si "fashion". Pentru ca sa recunoastem ca este "fashion" in momentul asta. Am auzit de peste tot ca anumite personaje se uita la meciuri cu sonorul dat la minim, si chiar ca mai multe televiziuni au implementat un dispozitiv anti-vuvuzela. Nu mi se pare corect, ca vrem nu vrem acesta este simbolul campionatului mondial de anul acesta.

Sa revenim si la fenomenul momentului care este fotbalul de la acest world cup. Am ajuns in faza sferturilor de finala. S-au jucat multe meciuri. S-au intamplat multe surprize. S-au facut foarte multe greseli. In mare astea ar fi evenimentele petrecute.

Au plecat acasa mai devreme Franta, Italia, Anglia, Portugalia si altele. Nu ma pot decat bucura pentru asta , deoarece aceste echipe nu au aratat chiar nimic. Mai mult stricau imaginea cupei mondiale, chiar nu meritau mai mult.

In schimb au fost cateva nationale care au surprins foarte placut. Desi nu s-au calificat mai departe echipele din Oceania(Australia si Noua Zeelanda), au facut o impresie foarte puternica, si nationala bafana-bafana nu s-a facut de ras precum se astepta multa lume. A practicat un joc curat, frumos si putin le-a lipsit ca sa treaca mai departe. Mai avem apoi Ghana,Uruguay si Paraguay care au confirmat asteptarile, Japonia si Coreea de Sud care au aratat ca 2002 nu a fost doar un foc de paie si ca au valoare si dorinta de afirmare, Slovacia care a profitat de "forma" Italiei (dar pana la urma important e ca au trecut mai departe), S.U.A. care continua un progres la care nimeni in urma cu 20 de ani nu s-ar fi gandit si bineinteles echipele favorite care de cele mai multe ori nu au avut nici o emotie (Brazilia, Argentina, Germania, Olanda, Spania).

Ceea ce deranjeaza este clar jocul practicat. Foarte tacticizat, apararea este cea mai importanta, si daca prindem vreun contraatac i-am ars si gata. Chiar si Brazilia, care altadata ne surprindea cu un joc combinativ si plin de idei si realizari anul acesta joaca foarte bine in defensiva si are un contraatac devastator. Este meritul lui Dunga, desi este criticat foarte dur in tara sa. Multi spun ca asta este un alt motiv pentru care Brazilia are prima sansa la castigarea trofeului. Asta se pare ca i-ar fi lipsit in 2006, un joc defensiv puternic. Ramane sa vedem.

Cealalta favorita ramane Argentina. Dar pentru ea urmeaza acum un joc de totul sau nimic cu Germania. Acum vom vedea daca Maradona este cu adevarat antrenorul accestei echipe sau doar e pus de forma acolo si s-a bazat doar pe asisitenti si valoarea jucatorilor. Ca de cele mai multe ori cu cat ai fost un jucator mai valoros, cu atat nu poti deveni un antrenor prea bun. Exemplele sunt multe. Ce o fi o sa vedem.

In afara de acestea doua ramane de vazut daca Spania sau Uruguay(in opinia mea se vor califica in semifinale), vor reusi sa faca o surpriza si vor accede in ultimul act.

Asteptam cu interes ultimele meciuri, care probabil vor fi si cele mai importante si judecand dupa optimile de finala , se vor marca multe goluri. Sa creasca numarul de goluri si nu tva-ul;)

vineri, 18 iunie 2010

Jose Saramago (1922-2010)

Scriitorul portughez José Saramago a incetat din viata, vineri, la varsta de 87 de ani, in insula Lanzarote. José Saramago, laureat al premiului Nobel pentru Literatura in 1998, s-a nascut in 1922 intr-un sat din provincia Ribatejo, unde apare in registrul de nasteri ca José de Sousa Saramago. In 1924 pleaca cu parintii José de Souse si Maria da Piedale la Lisabona. In 1947 apare primul volum de proza. Pana in 1966 nu publica nimic, ajungad la concluzia ca … nu are nimic ce merita sa fie spus. Dupa aceea publica poezii si critici.

In anul 1969 intra in Partidul Comunist Portughez ( pe atunci interzis). Se desparte de sotie si are o relatie cu scriitoarea portugheza Isabel da Nóbrega pana in 1986. Din 1975 lucreaza numai ca scriitor. Dupa divergente privind romanul sau Evanghelia dupa Hristos, se muta definitiv pe insula Lancerote.

Destinul sau scriitoricesc a avut o traiectorie uluitoare, culminand cu premiul Nobel pentru Literatura in 1998. In 1992, el a publicat “Evanghelia dupa Hristos”, cel mai polemic roman al sau, care reconstruieste o viata apocrifa a lui Iisus. O cotitura in universul tematic al lui José Saramago o constituie seria de fictiuni alegorice inceputa cu “Pluta de piatra” (1986) si urmata de “Eseu despre orbire” (1995), “Toate numele” (1997), “Pestera” (2000), “Omul duplicat” (2002), “Eseu despre luciditate” (2004) si “Intermitentele mortii” (2005).

Sa-i fie memoria binecuvantata!

Sursa: Tamada.ro

duminică, 13 iunie 2010

Rodica Ojog-Brasoveanu: Necunoscuta din congelator

Fiind un fan al romanului politist, si in principal al lui Sherlock Holmes si a Agathei Christie, am spus ca este momentul sa incerc si romanul politist de la noi. Si bineinteles ca cea mai buna alegere este Rodica Ojog-Brasoveanu. Supranumita "Agatha Christie a Romaniei", Rodica Ojog-Brasoveanu reprezinta romanul politist de la noi din tara. Cand vorbesti de roman politist in Romania, vorbesti de ea. Si am spus ca este momentul sa incerc, sa vad daca comparatia este corecta, si am avut surpriza sa vad ca asa este. In mod paradoxal (sau nu), eu am inceput cu ultimul sau roman. Pura intamplare.

Un roman bine structurat, itele legate foarte strans. Secretele cele mai murdare care ies la iveala pe parcursul romanului, o intriga reusita si un deznodamant neasteptat. Cam astea ar fi in mare calitatile acestui roman.

Povestea noastra se deuleaza undeva in anii '90. Unde dupa caderea regimului comunist, Romania se afla in plin ascensiune, in plina dezvoltare. Harald Balacescu, functionar superior la Ambasada Romana din Statele Unite se intorcea in tara dupa o absenta de opt luni. Harald era un pedant, prevazator pana la obsesie, controla maniacal orice incapere pe care o parasea: sa fie tigarile bine stinse, lumina si robinetele inchise. Ajuns in apartamentul personal aflat in apropiere de fosta Casa a Poporului, Harald isi aeriseste casa inchisa in ultimele opt luni, verifica sa vada daca totul era in regula, cand ceva îi atrage atentia. Congelatorul era bagat in priza. Nu stia sa il fi lasat asa. Din instinct deschide usa congelatorului si se dadu un pas inapoi, ingrozit de ceea ce vedea: "un cap de femeie, retezat imediat sub barbie, il tintuia cu gavanele goale ale ochilor scosi."

Inspectorul Dinu Manescu este cel care preia cazul. O personaj foarte bine construit de catre autoare. Un tip sic, foarte inalt, excesiv de suplu, incredibil de blond, ochii albastri, exagerat de bine si de conventional imbracat, la volanul unui Chevrolett decapotabil sugera prototipul de aristrocrat englez. Nu se stiau foarte multe despre el. Locuia cu taica-sau, un avocat retras de mult de la bara, un om de optzeci de ani, in o vila pe pe langa Lacuri. Un dandy modern, un politist atipic, care lucra doar din pasiune, din dorinta de a face ceva, salariul si beneficiile din viata de politist interesandu-l foarte putin. Dar avand o inteligenta aparte si un spirit de observatie iesit din comun. Astfel detectivul lui Ojog-Brasoveanul poate rivaliza cu Sherlock Holmes sau Hercule Poirot.

La putin timp intr-un put din Blegesti, este gasita o mana care apartinea necunoscutei din congelator. Si lucrurile o iau razna din nou cand in blocul lui Harald Balacescu, vecinii acestuia primesc cate un colet cu cate o parte componenta a corpului. Pentru ca in final ceea ce mai ramanea din necunoscuta sa fie trimisa tot intr-un colet pe adresa politiei. Totul era in ceata. Cu ce psihopat au de aface? Cine era criminalul si de ce abia acum s-a hotarat sa scape de cadavru? Sau de ce a ales acele familii pentru a trimite colete?? Ce aveau ele in comun? Acestea erau intrebarile si nedumeriile politiei. Iar inspectorul Manescu era cel care trebuia sa faca lumina intr-un caz asa de intortocheat. Si cum era de asteptat, ies la suprafata secrete vechi si demult ingropate.

Un roman reusit, care te tine cu sufletul la gura, o actiune foarte bine structurata. Faptele sunt foarte bine relatate. Rodica Ojog-Brasoveanu isi merita renumele si statul.Merita citit chiar si din pura curiozitate. Nu o sa regretati.

sâmbătă, 5 iunie 2010

World Cup Africa de Sud 2010

Se apropie inceputul cupei mondiale. Deja s-a inceput numaratoare inversa AMR 7 zile, 6 zile etc. Aceasta competitie este poate una dintre cele mai asteptate intreceri din lume, daca nu cea mai asteptata. Pentru domni(mai ales cei microbisti), o luna de zile doar asta exista: mancare, bautura si fotbal. Mancarea ca mancarea, dar fotbal fara bautura nu se poate. De fapt fotbalul este un motiv pentru a ne face praf, ori de bucurie ori de necaz ori de ambele.

Cat despre Romania. Numai cuvinte de lauda. Au hotarat ca nu are rost sa ne prezentam ca oricum îi spulberam pe toti. Cand le-am spus sa ne dea trofeul ca sa nu mai facem eforturi inutile, ei nu au fost de acord si noi in semn de protest am refuzat sa ne prezentam. Dar cat s-au rugat de noi. Dar mandria romanului e pe primul plan. Asa ca in perioada asta mai bine jucam niste amicale cu echipe puternice(Ucraina, Macedonia, Honduras), dupa care cum este si normal plecam intr-o vacanta binemeritata dupa un sezon uluitor in care ne-am autodepasit, si vom reveni in toamna mai puternici ca niciodata si probabil ca derby-ul din prima etapa a preliminarilor cu Albania va fi pe viata si pe moarte. Noroc ca nu am inceput cu Luxemburg, ca cine stie ce se intampla.

Revenind la apropiatul turneu care sta sa inceapa. Anul acesta va fi o lupta foarte interesanta. Sau asa vad eu. Sunt cateva echipe foarte valoroase, si cateva care pot provoca surprize mari. Vor fi si echipe care vor dezamagi. Privind amicalele as merge pe mana Frantei si a Italiei la capitolul dezamagiri. Pe cand la favorite Brazilia, Argentina(desi s-a calificat greu) si Spania. Sunt curios sa vedem daca se respecta traditia, care spune ca nici o echipa din Europa nu a castigat vreo cupa mondiala in afara continentului. Ar ramane ca favorite probabil Brazilia si Argentina. Parca cu un plus pentru Brazilia. Si nu in ultimul rand, atentie la Germania. Pentru ca cand joaca prost ajunge in finala si cand joaca bine, o si castiga.

Asa ca vizionare placuta si bafta la pariuri;)

miercuri, 2 iunie 2010

Joseph Kanon: Misterele Berlinului

Anul 1945. Hitler a fost infrant. Berlinul este impartit de catre fortele aliate in 3: un sector britanic, unul american si unul ocupat de rusi. Urmarile crudului razboi se vad la tot pasul. Berlinul un oras magnific, care se dezvoltase foarte mult si ajunsese una dintre cele mai frumoase capitale ale lumii, era acum la pamant. Totul in jur arata dezastrul la care se ajunge dupa un razboi asa de lung si asa de sangeros. Nimic nu a mai ramas la fel. Totul este de nerecunoscut.

Personajul nostru principal este corespondentul CBS, Jack Geismar. Jack se intoarce in Berlin pentru a scrie o serie de articole despre triumful Aliatilor in capitala germana si Conferinta Fortelor Aliate de la Potsdam. Un alt motiv, poate mai puternic decat simtul datoriei, este cautarea Lenei, femeia incredibil de frumoasa pe care a iubit-o candva. Dar cum sa gasesti pe cineva in acest Berlin din care locuitorii dispar fara sa lase vreo urma?

Insa ajunge sa descopere mai multe vesti decat isi dorea: un soldat american fusese ucis in zona ruseasca. Flerul lui de ziarist nu poate da gres, ceva pare putred. In mod ciudat, el se dovedeste a fi singurul interesat sa afle adevarul si sa dezlege crima pe care toti ceilalti incearca sa o musamalizeze. Si totul devine si mai interesant pentru el, in momentul in care subiectul reportajului se va intersecta cu viata lui personala.

Avand prieteni peste tot, cunostinte in toate domeniile, Jack incepe o investigatie pe cont propriu pentru a afla adevarul. Intre timp o va gasi pe Lena, si toate sentimentele care existau in el, vor iesi la suprafata mai puternice ca niciodata. Afla lucruri foarte interesante, despre afacerile ilegale facute intre aliati, de piata neagra existenta in Berlin. Cu ajutorul unui detectiv retras si a altor cativa prieteni, incet, incet reuseste sa gaseasca si sa potriveasca piesele de puzzle, si totul incepe sa capete un sens. Vor mai aparea destule complicatii, sotul Lenei si legatura lui cu crima si cu toate celelalte. Alte umbre din trecut care par sa afecteze viata si investigatia eroului nostru.

Pe final avem mai multe scene de lupta, in care autorul prezinta si calitatile de supravietuitor ale lui Jack. Care chiar daca este un reporter, in ultimii sase ani a trait in plin razboi si stie sa supravietuiasca, atat tradarilor, minciunilor cat si loviturilor, fiind de mai multe ori aproape de moarte.

Autorul a reusit sa zugraveasca foarte exact si inteligent personajul principal. Jack este un reporter de razboi tipic. Chiar daca razboiul s-a terminat el isi cauta in continuare subiecte pentru reportaje. Totul i se pare suspect, nu are incredere in nimeni, iar cand nimeni nu da vreo atentie soldatului american ucis, el hotaraste ca e ceva putred la mijloc si nu se da la o parte de la nimic pana ce nu are raspuns la toate intrebarile sale. Pentru ca a fost in lagare si a vazut acolo atrocitatile la care au fost supusi prizonierii, simte o ura si un dezgust fata de cei care au ajutat la crearea lagarelor si la tot ce se afla acolo. Printre acestia se afla si sotul Lenei, cu care fusese prieten odata. Citind dosarele nazistilor si afland tot ce au facut ei acolo, printre care si Emil(sotul Lenei), Jack nu a putut sa il ierte si nu l-a mai privit niciodata cu acei ochi. In ceea ce priveste viata personala, Jack o iubeste la nebunie pe Lena si tot ceea ce face este sa-i asigure acesteia o viata linistita, asa cum isi dorea si ea.

O carte foarte interesanta, care scoate la iveala ororile razboiului si toate nenorocirile care le atrage acesta. Si dincolo de toate este o poveste de dragoste care in final invinge.

Carte a fost ecranizata de Steven Soderbergh in anul 2007 cu titlul "The Good German". Din distributie fac parte George Clooney, Cate Blanchett, Tobey Maguire.

sâmbătă, 29 mai 2010

Diverse

Stiu ca probabil credeti ca mai degraba blogul acesta ar trebui sa se numeasca filme si carti. Luand in considerare ultimele postari, ati avea dreptate. Problema e (nu stiu daca e chiar o problema), ca nu sunt o persoana chiar asa de interesanta incat sa am mereu de zis o multime de lucruri. Si nici nu imi place sa povestesc chiar tot ce fac. Am vazut ca pe alte bloguri se fac diferite topuri, clasamente si alte lucruri. Eu nu sunt asa si cu asta basta.

Desi nu sunt un sofer impatimit si nici macar unul foarte bun, pot spune ca zilele astea am fost destul de incantat. De ce? Pentru ca am condus si eu in sfarsit o masina hidramata. Poate va intrebati ce e asa de frumos la ea. E buna pentru cei mai lenesi, mai comozi. Pur si simplu introduci maneta in Drive si gata. Frana si acceleratie. Doar atat. Ce poate fi mai frumos de atat. Si cum eu sunt mai comod din fire (sa nu zic puturos), cred k o astfel de masina mi se potriveste. Desi dupa ce porneam cautam instinctiv sa schimb viteza, m-am obisnuit destul de repede. Se zice ca este o masina pentru femei. Dar sunt destui barbati care o conduc. Eu o vad ideala pentru Bucuresti. Pentru ambuteiaje. Decat sa freci ambreiajul si schimbatorul de innebunesti, mai bine asa. Accelerezi si franezi. De asemenea una din temerile mele cand sunt la volan este panta. Intotdeauna mi-a fost teama ca voi scapa masina in spate. Cu hidramata nici o grija. Nu se duce in spate. Fiind pe Drive(mersul inainte), nu se deplaseaza in spate. Doar sta pe loc si asteapta sa o accelerezi. Ce poate fi mai frumos. Hai ca m-am entuziasmat mai ceva ca fata mare inainte de maritat:).

In rest toate bune, a venit vara, ne topim incet dar sigur. Incep concediile, scad salariile. Ceva nu e in regula. Deocamdata nu ma afecteaza dar nu se stie ce se va intampla in viitor. Stim doar atat: ca putem sa o mai ducem asa inca vreo doi ani. Serios? Dar domnul nostru marinar/conducator sau ce o fi el, ne-a asigurat ca suntem pe un drum. Ca e bun, ca nu e? Cine stie? Nici macar el. Putem spune ca suntem cam in mijlocul prapastiei, ca pe margineai ei suntem de vreo 20 de ani.

Asa ca tot ce va pot spune este: capul sus si pietre in maini. Ca nu se stie cand trece prin dreptul vostru cineva(mai de sus), care merita. Asa ca vom trece noi si de asta, ca doar suntem caliti, va fi bine(sa speram). Si apropo, ca sa uitam de necazurile de zi cu zi mai bine mai citim ceva, nu?

luni, 24 mai 2010

Bernd Ingmar Gutberlet: 50 de mari minciuni si legende ale lumii

Sa incepem cu o observatie: istoria omenirii este indelungata, si nu poti stii totul desprea ea. Dar traim totusi cu istoria si avem o imagine a ceea ce a fost trecutul, fie el trecutul orasului nostru, fie trecutul indepartatului Babilon cu mii de ani in urma. Istoria nu poate fi ignorata pentru ca ea are un mare rol de azi. Cine poate contesta faptul ca politica germana de astazi are mult de-a face cu trecutul german lipsit de glorie? Sau ca Antichitatea clasica, cu razboaiele si cu inflorirea ei culturala, influenteaza Europa pana in zilele noastre? Si ca politica Uniunii Europene este impregnata, nu in cele din urma, si din experientele istorice diverse ale tarilor membre? Sau ca oameni ca Iisus Hristos sau Mohammed sunt inca persoane de referinta importante ale prezentului, si nu numai in sens religios?

Cunostintele nostre in domeniul istoriei sunt deseori deficitare. Aceasta din mai multe motive: este posibil sa nu fi inteles bine sau sa fi uitat ceea ce profesorul se straduia sa predea la orele de istorie. Se mai poate intampla ca procesele istorice sa nu concorde cu trecutul propriu sau cu propriile convingeri politice. Sau se poate lua drept adevarat ceea ce ne transmit romanele istorice, lucrari de popularizare a stiintei sau documentarele de televiziune pe teme istorice.

In societatea noastra, televiziunea a devenit un fel de profesor-maestru cel putin egal cu un profesor de scoala, sa nu mai vorbim de internet si influenta acestuia. Dar toate trei se inseala in multe relatari, fie ca nu stiu mai bine, fie ca prefera "cea mai buna versiune" pentru a capta atentia elevilor, a-si spori cota de audienta sau numarul vizualizarilor. Si, in cele din urma, cinematograful: ca sa fim cinstiti cu noi insine, impresia lasata de un film cu sandale antice este mai puternica decat cea lasata de Tacitus, iar o femeie aflata pe tronul papal nu este uitata atat de usor ca un concilu plictisitor. Chiar si un asasinat sau un complot sumbru par dintr-un fotoliu de cinematograf mai pasionante decat o boala lunga sau o intamplare tragica.

Dar deseori originea unor imagini gresite asupra istoriei se afla in prezentari curajos falsificate. Atunci revendicarile se bazeaza pe documente falsificate, iar barbati antipatici (si mai ales femei) din istorie sunt intentionat calomniati si prezentati astfel decat erau in realitate. Un eveniment istoric este privit dintr-o perspectiva atat de ingusta, incat judecarea adevarului istoric este evident gresita. Acest gen de relatare istorica are permanent cautare, mai ales cand istoricii se lasa manipulati in scopuri politice sau cand politicienii pur si simplu nu vor sa ia la cunostinta rezultatele cercetarii istorice.

Din inclinatia catre senzational, din calcului politic sau din pura calomnie, intamplator sau intentionat - erorile istorice mai raman in capetele noastre si dupa ce sunt de mult combatute. Lamurirea cititorului nu este un scop in sine, ci ea mijloceste intelegerea raporturilor istorice. Pentru ca pur si simplu a sti cand, cine si unde a trisat este mult mai putin palpitant decat a intelege cum s-a ajuns la asta si in ce masura pot exista in istoria lumii trisatul si eroarea. Atunci fiecare cititor poate sa cerceteze singur ce perspectiva asupra trecutului si prezentului a dat nastere uneia sau alteia dintre erori, pe care el insusi o ia drept adevar.

O carte foarte interesanta, care dupa ce o s-o cititi, va va raspunde la multe intrebari si care trebuie neaparat sa o aveti in biblioteca.

miercuri, 19 mai 2010

Nicholas Sparks: O plimbare de neuitat

Nicholas Sparks loveste din nou, si reuseste sa ne atinga din nou coarda sensibila. O noua poveste de iubire, o poveste de viata care ne face sa tresarim si sa ne gandim daca este posibil sa se intample asa ceva si in realitate. Eu unul nu prea as crede, mai ales in zilele noastre cand alte lucruri sunt mai importante mai putin bunatatea fata de ceilalti, iubirea si dorinta de a-l face pe cel de langa noi fericit.

Povestea noastra incepe in anul 1958, in Beaufort, Carolina de Nord, cand personajul nostru principal, Landon Carter are saptesprezece ani. Tatal sau era membru al Congresuui SUA, si din aceasta cauza a fost crescut mai mult de mama sa.

Celalalt personaj central al povestii, este Jamie Sullivan fiica reverendului din localitate. Pentru multi din baietii din orasel ea nu era o fata care sa atraga atentia. Era mai degraba stearsa, niciodata machiata, purtand fuste lungi si bluze pe gat, nu atragea atentia nimaniu. De aceea in momentul in care Landon a invitat-o la bal, si aceasta l-a atentionat sa nu se indragosteasca de ea, acesta a zambit. Habar nu avea ce il asteapta.

Noaptea petrecuta bal a fost placuta pentru amandoi. A urmat o perioada in care nu s-au prea vazut. Spre surprinderea lui Landon, Jamie il roaga sa accepte un rol in piesa pe care o vor pune in scena de craciun numita Ingerul Craciunului, unde Jamie avea sa fie chiar ingerul. Fara sa stea pe ganduri Landon accepta. Prietenii lui erau surprinsi de alegerea facuta de el.

Dupa saptamani de munca, piesa este pusa in scena. A fost bine primita de public, cu rasete si chiar cateva lacrimi pe alocuri. Toti s-au descurcat de minune, fiind felicitati minute in sir. Acum, in sfarsit Landon, a vazut-o pe Jamie cu adevarat. Si a ramas impresionat. Parca un val i s-a ridicat de pe ochi. Era ea. Numai era fata reverendului, acea Jamie stearsa, pe care nimeni nu o baga in seama. Era absolut minunata. Nu-si putea lua ochii de la ea.

Au urmat din ce in ce mai multe momente petrecute cu ea, si fara sa vrea Landon si-a dat seama ca s-a indragostit de ea. De Craciun a invitat-o sa ia masa acasa la el. Fara sa vrea dorea din ce in ce mai mult sa fie in prezenta ei, desi in cele mai multe cazuri nu stia cum sa se poarte cu ea. Nu era ca celelalte fete. Era cu mult mai speciala. Intr-un final si-a facut curaj si a sarutat-o. Pentru prima data. Imediat dupa aceea a avut loc si prima lor intalnire oficiala la un restaurant. Dar intalnirea nu se va termina asa cum isi dorea Landon. In momentul in care îi marturiseste ca o iubeste, aceasta izbucneste in plans si îi dezvaluie ca nu trebuie sa o iubeasca deoarece este foarte bolnava.

In curand starea ei se agraveaza si isi petrec timpul in mare parte in spital. Ea internata, slabita, iar el la capatul patului tinandu-i mana sau citindu-i din Biblie pasaje indragite. Atunci stiind ca nu mai aveau mult timp impreuna, Landon o cere de sotie, Jamie accepta si cei doi se casatoresc, facand ca dragostea lor sa traiasca vesnic.

Cartea a fost ecranizata de Adam Shankman in anul 2002, protagonisti fiind Mandy Moore si Shane West.

O poveste absolut uluitoare cum numai Nicholas Sparks putea scrie. Citind-o, ti se rascolesc cele mai adanci sentimente, si termini cu o nostalgie amara. Dar merita.


joi, 13 mai 2010

Clive Cussler: Aurul Incasilor

Clive Cussler, marele maestru al romanului american de actiune si aventuri, a copilarit in Alhambra, California. A studiat la Colegiul Pasadena City timp de doi ani, dupa care s-a inrolat in trupele de Aviatie pe timpul Razboiului din Coreea, unde a lucrat ca mecanic de avion si inginer de zbor in cadrul Serviciului de Transport Aerian al Armatei.

Cussler a inceput sa scrie in 1965 si a publicat primul sau roman cu Dirk Pitt in 1973, intitulat THE MEDITERANEAN CAPER. Prima lucrarea de non-fictiune, THE SEA HUNTERS, a fost lansata in 1996. Datorita acestei lucrari, Consiliul Guvernatorilor Colegiului de Marina de la Universitatea de Stat din New York a considerat THE SEA HUNTERS a fi o teza de doctorat si i-a acordat lui Cussler titlul de Doctor in Filosofie in luna Mai a anului 1997. Romanele lui Clive Cussler sunt publicate in peste 40 de limbi straine in mai mult de 100 de tari, cititorii sai depasind cifra de 125 de milioane.

Un roman plin de aventura, adrenalina, rasturnari de situatie si multa actiune cum numai Cussler este in stare sa produca. Personajul principal este deja celebrul Dirk Pitt care ne va purta intr-o noua aventura incredibila. Este vorba despre o vanatoare de comori, mai exact de cautare unui imens tezaur care a apartinut incasilor.

Romanul debuteaza cu prezentarea locul si a timpului in care are loc disparitia celebrei comoare incase. Care au fost cauzele si circumstantele disparitiei acestei imense comoare. Cussler ne plimba in timp si ajungem in secolul XVI, perioada invaziilor europene in America de Sud.

Urmeaza apoi un salt in timp care ne va aduce in secolul XX si mai precis in anul 1998, in aceeasi zona, unde au loc sapaturi arheologice. O echipa de savanti americani fac sapaturi arheologice in zona Anzilor peruvieni. Datorita faptului ca doi dintre savanti au patruns intr-un put si timp de doua ore nu au mai dat nici un semn de viata, ceilalti componenti ai echipei au cerut ajutorul NUMA(National Underwater and Marine Agency). Au raspuns la apel Dirk Pitt si prietenul si colegul sau Al Giordino. Dupa ce sunt informati despre situatia existenta, cu ajutorul aparatelor sofisticate avute la indemana, Dirk se hotaraste sa coboare dupa cei doi savanti ramasi blocati in put. Insa dupa ce reuseste sa-i scoata la suprafata pe cei doi, Dirk este abandonat in put din cauza ca cei aflati la suprafata sunt rapiti de o banda de oamenii inarmati.

Cu chiu cu vai, Dirk reuseste sa iasa din put, mai mult datorita calitatilor sale de supravietuitor. Vazand dezastrul de la suprafata(elicopterul ciuruit, totul stricat si imprastiat), hotaraste sa plece in urmarire celorlalti. In timpul acesta ceilalti se deplaseza prin jungla, ajungand la orasul pierdut Pueblos de los Muertos. Aici aveau sa-l cunoasca pe Tupac Amaru(adoptase numele ultimului rege incas care fusese toturat si ucis de spanioli), conducatorul acestor teroristi. Dar distractia le este stricata de eroul nostru Pitt. Dupa ce reusise sa anihileze echipa de mercenari, se gandeau ca au reusit sa scape. Dar din pacate o noua echipa mai puternica a sosit si pericolul îi pandeste la tot pasul. Gloantele zburau peste tot, chiar si cateva mici proiectile care au distrus o buna parte din situl arheologic. Reusind sa fure un elicopter si cu mult noroc, in cele din urma eroii nostrii reusesc sa scape cu viata.

In timpul asta in Chicago, agentul David Gaskill facea un filaj asupra bine cunoscutului colectionar de artefacte sud-americane Adolphus Rummel. Rummel a fost intotdeauna cap de lista cu persoanele care colectionau obicte de arta antice fara sa le pese de provenienta lor. Acesta ascundea in casa Costumul de aur de la Tiapollo, dar pana sa faca rost de mandat, acesta dispare.

In celalalt plan al povestii se afla Joseph Zolar, anticar si colectionar fanatic de arta, impreuna cu fratii sai detineau un vast imperiu numit in secret Solpemachaco. Auzind de disparitia celei comoare incase, Pitt si Giordino au inceput sa cerceteze mai amanuntit aceasta situatie, dandu-si seama ca cei cu care se ciocnisera cautau acelasi lucru. Familia Zolar a fost cea care a furat Costumul lui Tiapollo. Acesta avea sa-i ajute sa descopere locul unde se afla comoara. Pentru asta au angajat doi experti in citirea indiciilor, familia Moore.

Neavand indicii foarte clare, decat ca este o insula cu niste caracteristici specifice situatia nu era tocmai roz. Fratii Zolar impreuna cu Moore au zburat timp de patru zile si deja un sentiment de descurajare si dezamagire au pus stapanire pe ei. In urmatoare zi spre surprinderea tuturor cele doua echipe de cautare s-au intalnit in zbor. Scopul era acelasi. Gasirea comorii pierdute. Incercand sa gaseasca raspunsuri, si analizand situatia, spre surprinderea tuturor, Dirk Pitt le da solutia fara o prea mare solicitare. Acum e timpul sa vada daca a avut dreptate.

Din fericire Pitt avea dreptate. Urmeaza o noua serie de intamplari care mai de care mai interesante, bineinteles cu Dirk Pitt in rolul principal, rol de erou. Comoare este gasita, iar familia Zolar este predata politiei si totul este bine cand se termina cu bine. Dar pentru a trai un sentiment frumos si o aventura nemaintalnita, cititi cartea!!!