sâmbătă, 17 iulie 2010

Gilbert Adair: Inscenarea lui Roger Murgatroyd

Fiind un fan al romanului politist, nu am zis nu atunci cand un prieten mi-a imprumutat aceasta carte care parea sa aiba potential(mai ales dupa descriere). Recunosc ca sunt un fan al lui Sherlock Holmes, Agatha Christie si in ultimul timp Rodica Ojog-Brasoveanu, dar ma asteptam la mai mult de la aceasta carte, mai ales ca îi este dedicata celebrei Agatha Christie.

In preajma Craciunului in conacul colonelului Roger ffolkes(scris cu litera mica si in carte), este organizata o reuniune de prieteni foarte apropiati. Numai ca musafirii devin martorii unei crime "imposibile" si misterioase. Cel ucis Raymond Gentry (nume care pana la sfarsitul cartii va deveni epitomul dezgustului) este gasit in mansarda impuscat inima. Pana aici nimic ciudat, numai ca mansarda era incuiata pe dinauntru, cu cheia in broasca. Ideea unei sinucideri pica imediat, deoarece nici urma de arma crimei. In concluzie toata lumea se intreaba acelasi lucru, cum este posibil?

Raymond Gentry venise ca un musafir neasteptat, adus de frumoasa Selina, fiica respectabilului colonel. A treia roata la caruta, alaturi de iubitul oficial al acesteia, americanul Donald Duckworth (exista un comic al numelor, omniprezent), imbracat fistichiu, lipsit de cele mai elementare norme de conduita, alcoolic de cariera, fumator de tigari puturoase, gata sa jigneasca pe oricine si sa-si bata joc mai de discutiile serioase si intelepte. Cunoscand de la Selena o buna parte din barfele si secretele celor prezenti, Gentry reuseste intr-o singura zi sa ii jigneasca de moarte chiar si pe cei mai blanzi, aruncandu-le in fata, aluziv sau direct, tot ce poate fi mai rau. Un personaj sadic si crud, se distreaza infuriindu-i pe toti, incalcand cele mai simple norme, distrugandu-le toata sarbatoarea Craciunului. Si cand toata lumea ar fi gata sa lase cateva secole de traditii si morala la o parte, si sa-l sfasie cu mainile goale, Gentry nu se opreste. Este diavolul care stie totul despre toti, si se distreaza facandu-le praf respectabilitatea.

Inzapeziti si ingroziti ca presa de scandal va devora cu delicii omorul de Craciun, gazdele si invitatii lor (intre care o tomnatica autoare de romane politiste) isi dau seama ca trebuie sa gaseasca pe cineva care sa dezlege misterul. Iar omul ales este un fost detectiv de la Scotland Yard, Trubshawe, fumator de pipa (fireste), acum pensionar, mereu la datorie. Trubshawe isi da seama ca toti cei prezenti (pentru ca asasinul este sigur unul dintre ei) ar fi avut motive pentru a-l lichida pe Gentry. Mai mult, nu e aproape nimeni care sa nu-si dorit sa faca asta, si toti il invidiaza pe misteriosul asasin care a fost mai grabit. Raymond Gentry a fost mai mult decat un musafir nedorit, a fost raul prin excelenta pentru cei din casa ffolkes. Si cand ucigasul loveste din nou, Trubshawe isi da seama ca nu mai are foarte mult timp.

O carte interesanta pe pasaje. Autorul reuseste sa-ti atraga interesul cu combinatia subtila de umor si dar lasa de dorit la nivel interpretativ. Deoarece nu prea ai cum sa-ti dai seama cine este criminalul, sa faci scenarii in minte si multe alte lucruri pe care le poti face atunci cand citesti un roman politist. Iar finalul sincer lasa de dorit. Bineinteles ca aflam cine este criminalul, dar numai pentru ca Adair hotaraste sa ne lumineze pentru ca altfel nu prea aveam vreo sansa sa aflam candva. Cum am auzit la cineva, pare o copie dupa celebrul serial Verdict:Crima, dar are si lucruri bune si interesante. Nefiind mare si greu de citit, cred ca merita sa o devoram. Poate am fost prea critic, dar in momentul asta sunt in faza romanului politist nordic(suedez, norvegian) si poate fac comparatii care nu sunt tocmai potrivite. Poate pe voi o sa va incante mai mult. Sper


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu