Ce ar putea fi de spus despre “Umbra vantului”? Poate doar –
cititi-o!
Este primul roman al lui Zafon care imi trece prin mana.
Poate de aceea sunt impresionat. Dar este o poveste cum nu am mai intalnit,
este un stil nou pentru mine si unic. Care m-a cucerit.
Daniel Sempere Martin e fiul unui librar din Barcelona.
Orfan de la o varsta frageda, Daniel isi gaseste prieteni in cartile pe care le
primeste de la tatal sau. La varsta de 10 ani (’’aproape 11’’) este dus in
’’Cimitirul Cartilor Uitate’’, un loc secret de care nu stie aproape nimeni.
’’Alege-ti o carte!’’ ii spune tatal sau, de care va trebui sa aibă grija si
s-o scoata din negura uitarii.
Cartea pe care o alege este Umbra vantului, scrisa de Julian Carax. Cartea il fascineaza
intr-atat de mult incat isi doreste sa afle cine a fost acest Julian Carax pe
care nimeni nu-l cunoaste cu exceptia catorva persoane.
Se intoarce in urma cu 45 de ani pana ajunge la viata lui,
viata familiei, prietenii, iubirile si suferinta.
Descopera o poveste frumoasa, trista si o Barcelona foarte
diferita de cea pe care o stie el. Bucurii, impliniri, dragoste, drama,
suferinta, dispret si multa ura il insotesc pe Daniel in calatoria facuta in
viata lui Julian.
Un destin neimplinit si un tanar care a facut tot ce a
depins de el pentru a fi fericit si a-si duce “crucea” pana la capat.
E un thriller gotic care te plimbă prin toate genurile, de
la roman de dragoste, la cel istoric, de la cel poliţist, la cel fantastic.
Fara sa vreau m-am pus in pielea lui Daniel. Am trait
alaturi de el bucuriile si tristetile. Esecurile si realizarile. Si mi-am dat
seama ca de multe ori si eu caut sa aflu lucruri din viata scriitorilor care ma
impresioneaza, dar nu am curajul lui de a ma aventura cu adevarat intr-o
asemena calatorie.
