Domnitori romani

In urma cu cateva zile am citit un post interesant(oare), pe unul dintre bolgurile pe care sa zicem ca le frecventez. Era vorba despre un top 5 domnitori romani. Foarte mult m-au mirat criteriile pe care le-a folosit pentru a realiza acest top. O apreciez pentru faptul ca nu insirat nume a 10-20 de domnitori, de care probabil nu a auzit. Dar sa folosit criterii de genu: mi-a placut poza lui cutare, poezia despre nu stiu cine si povestile despre aventurile si ispravile lui x. Eu nu cred ca asa ar trebui catalogati niste oameni care si-au dat viata pe campul de batalie si s-au chinuit ca noi acum sa ne batem joc de numele lor. Eu nu voi face un top. Voi aminti cativa conducatori care au fost importanti pentru noi si pentru aceasta tara.

Voi incepe cu Decebal. A jucat un rol important in formarea statului roman. Chiar daca este sau nu este simpatic, antipatic, cool sau fashion, cred ca merita amintit numele lui, si tot ceea ce a realizat. Deoarece chiar daca avea o mana de oameni si a luptat impotriva a unei armate intregi a reusit, ceea ce mai tarziu se va repeta la nesfarsit, sa reziste in fata cotropitorilor si sa-si de-a viata inainte de a cadea in mana lor. Pentru asta trebuie apreciat si respectat. Nu pentru alte lucruri.

Voi continua cu perioada medievala, iar ordinea nu va fi cronologica ci in functie de importanta lor. Asta desigur dupa parerea mea:

Mihai Viteazul domnitor al Tarii Romanesti in perioada 1593-1601. Este cel care a realizat pentru prima data Unirea celor trei Principate. A reusit ceea ce romani isi doreau de veacuri. Cu o dorinta imensa si cu vitejie iesita din comun s-a inscaunat cu ajutorul armelor domnitor si in celelalte doua principate(Moldova si Tara Romaneasca), reusind pentru o scurta perioada sa le uneasca sub un singur stapan. Desigur ca imperiile vecine se simteau amenintate si au reusit in cele din urma miseleste sa-l omoare si sa mai amane visul romanilor pentru inca doua secole si jumatate. A reusit victorii rasunatoare si va ramane vesnic in istoria si sufletele noastre (a iubitorilor de istorie probabil).

Stefan cel Mare domnitor al Moldovei in perioada 1457-1504. Putem spune ca este un domnitor de referinta al istoriei noastre. Lunga sa domnie si sirul uluitor de victorii l-au facut sa fie cunoscut peste tot in lume. In timpul in care a domnit Moldova a cunoscut o perioada de inflorire, datorita calitatilor sale de om politic, strateg si diplomat. De nenumarate ori i-a pus pe fuga pe turci, tatari, polonezi sau maghiari. Desi era mic de statura reusea intotdeauna sa compenseze prin vitejie aceasta deficienta. Iar numarul mare de manastiri ridicate in timpul domniei sale l-a facut pe Papa Sixtus al IV-lea sa-l numeasca "Athleta Christi"(atletul lui Christos). Acestea sunt cateva din motivele pentru care va ramane la loc de cinste in memoria noastra.


Vlad Tepes a domnit in Tara Romaneasca in anii 1456-1462 si 1476. Cunoscut mai degraba datorita faimei de domnitor crud, om nemilos cu hotii si talharii, Vlad Tepes nu a fost un domnitor pe placul Imperiului Otoman niciodata, de aceea nu a avut o domnie prea lunga. Este cunoscut in intreaga ca acel conducator care tragea in teapa hotii, criminalii, talharii. Dupa ce a fost dat jos de la domnie in 1462, a reusit sa isi recastige tronul in 1476 dar doar pentru cateva luni, fiind ucis de un complot al boierilor.



Mircea cel Batran voievod al Tarii Romanesti. Este unul dintre cei mai importanti domnitori ai Tarii Romanesti reusind sa reziste tendintelor de expansiune a Regatului Ungar si ale Poloniei, si sa stavileasca fortele otomane aflate in plina expansiune in Blacani. Deasemenea va continua consolidarea economiei, Armatei, Administraţiei şi Bisericii. Cat a fost la conducerea principatului, acesta a avut o perioada de inflorire si o oarecare liniste, intrerupta rareori de anumite mici batalii, care insa nu au pus nicioadat in pericol principatul. Toti il cunoastem mai ales din "Scrisoarea a III-a" a lui Mihai Eminescu, unde am fost fermecati de increderea si eroismul domnitorului si supusilor sai.

Desi mai sunt si altii care au facut lucruri mari si importante pentru aceasta tara in perioada medievala eu ma opresc aici.

Urmeaza sa vorbesc si despre cei din perioada moderna. Cei din "cauza" carora tara este unita, independenta si libera(desi nu pare).

Alexandru Ioan Cuza a fost primul domnitor al Principatelor Unite si al statului national Romania. Unirea, acea dorinta imensa care striga din sufletele tuturor s-a infaptuti prin persoana lui Al I. Cuza. La 5 ianuarie 1859 a fost ales domn In Moldova, pentru ca la 24 ianurie sa fie ales domn si in Tara Romaneasca si astfel prin persoana sa cele doua principate sa fie unite. Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliţie a partidelor vremii, denumită şi Monstruoasa Coaliţie, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacţionat astfel faţă de manifestările autoritare ale domnitorului. Dar a ramas in istoria noastra drept intemeietorul Romaniei moderne si va ramane acolo pe veci.


Carol I al Romaniei a fost domnitorul, apoi regele României, care a condus Principatele Române şi, apoi România, după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit în munţii Carpaţi castelul Peleş, care a rămas şi acum una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. În perioada sa au fost construite primele universităţi, la Iaşi, respectiv Bucureşti. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a ordonat ridicarea primului pod peste Dunăre, între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării. El a fost cel care a continuat ceea ce a inceput Cuza, reusind sa faca din Romania, un aliat puternic si o forta de luat in considerare in evenimentele ce aveau sa se desfasoare in anii urmatori.


Ferdinand I al Romaniei a fost rege al Romaniei din 1914 pana in 1927. La moartea lui Carol I, in 1914 Ferdinand urca pe tron la varsta de 49 de ani. Tara nu era intr-o situatie prea roz, dar datorita abilitatilor sale am reusit sa redresam situatia, pentru ca in 1918 la sfarsitul primului razboi mondial am reusit sa realizam Mare Unire - Unirea celor trei Principate. Si astfel Ferdinand a devenit primul conducator al Romaniei Mari. Ferdinand a murit în 1927, de cancer intestinal şi a fost urmat la tron de nepotul său Mihai, sub o regenţă formată din trei persoane, din care făcea parte şi cel de al doilea fiu al lui Ferdinand, Prinţul Nicolae.


Acesti trei domnitori(mai apoi regi), au jucat o importanta majora in crearea si mai apoi dezvoltarea statului roman. Desi poate ar fi indicat sa trec in revista si cativa din conducatorii tari din perioada contemporana, deocamdata o sa ma abtin. Nu sunt un fan al lor. Poate pe viitor. Cine stie.

Valerio Massimo Manfredi: Alexandru cel Mare Volumul 2: Nisipurile lui Amon

Asia, leaganul unor civilizatii de legenda, domeniul de necontestat al marelui rege al persanilor: nimeni nici macar nu a visat vreodata sa cucereasca un imperiu nemarginit, ca acesta. Dar Alexandru, impreuna cu tovarasii sai, iubeste aventura imposibila.

Cel de-al doilea volum, debuteaza cu marsul armatei macedonene pe pamant persan. Alexandru isi conduce armata spre ceea ce va fi cea mai mare si mai importanta campanie armata din istoria omenirii.

Prima batalie se va da pe malul raului Granicos, intre armata macedoneana si o armata condusa de Memmnon formata din persani si mercenari greci. Lupta a fost cu adevarat incrancenata, fiind momente in care se parea ca fiecare dintre parti isi apropie victoria, dar in cele din urma Alexandru si ai lui reusesc sa iasa victoriosi. Chiar daca a iesit victorios Alexandru nu se poate bucura deoarece stia ca doar moartea rivalului sau Memmnon il poate linisti si îi poate asigura o campanie reusita. Acesta reuseste sa se salveze, ajungand in cele din urma dupa multe chinuri la palatul sau aflat la Djilah.

Armata macedoneana isi continua marsul, ajungand la Milet. In prima instanta, regele Miletului a acceptat sa se predea, dar primind ajutor maritim de la regele persan se razgandeste. Si pentru a evita o confruntare pe mare care probabil i-ar fi adus o infrangere rasunatoare, Alexandru hotaraste ca toata flota sa coboare pe uscat. O idee stralucitoare, pe care doar marii conducatori o pot gasi. Si astfel Alexandru îi chinuie intr-un mod "barbar" pe persani, nelasandu-i sa coboare de pe corabii, acestia fiind la limita rabdarii, cu proviziile de apa si mancare pe terminate. Au urmat zile de asediu asupra Miletului. Flota persana ramasa fara provizii a trebuit sa plece spre insula Samos, iar capitualarea Miletului a fost doar o problema de timp.

Intre timp Memmnon s-a refacut si se pregateste de o noua campanie impotriva lui Alexandru. Primeste de la Marele Rege o armata destul de impresionanta. Ca sa isi puna familia la adapost o trimite spre capitala imperiului. Pe drum insa convoiul este interceptat de armata macedoneana, iar Alexandru o primeste ca oaspete in tabara sa. In seara ce a urmat Barsines, sotia lui Memmnon va incerca sa-l ucida pe Alexandru, vazand in cortul regelui un portret al sotului ei. Astfel regele afla cine este ea cu adevarat si total impresionat de frumusetea ei, o lasa sa plece spre destinatia dorita, sperand sa o mai revada si poate si mai mult de atat.

Urmeaza o noua batalie intre Alexandru si Memmnon. De data asta pentru cucerirea Halicarnasului. A fost o lupta incredibil de grea. Asediul a durat luni de zile. Pentru fiecare atac dat de macedoneni, Memmnon si ai lui raspundeau cu cate un contraatac la fel de taios. Tocand tot mai marunt rezistenta cetatii si dand in cele din urma atacul decisiv, Alexandru reuseste sa iasa invingator si sa fie stapanul Halicarnasului. O lupta foarte grea, probabil una dintre cele mai grele de pana acum.

Armata macedoneana isi urmeaza programul bine stabilit, inaintand in Persia. Cucereste toate cetatile aflate pe traseu, unele mai greu, altele mai usor. In acest timp Memmnon incepe sa se simta rau, si are sa moara in bratele sotiei sale. "Vinovati" de acest lucru sunt prietenii lui Alexandru, care pentru a-l ajuta, si a ajuta implicit si Macedonia au pus la cale un complot prin care au reusit sa-l imbolnavesca pe Memmnon fara nici o banuiala. Si astfel reusesc sa-l scape pe rege de cel mai de temut adversar al sau.

A urmat o intamplare care putea pune capat campaniei militare. Alexandru dupa o masa copioasa a iesit sa inoate putin si a fost aproape de moarte. Cu greu regele Filip a reusit sa-l stabilizeze si din pacate refacerea sa a durat cateva luni bune, incetinind astfel inaintarea armatei. Acest lucru fiind in ajutorul armatei persane care si-a putut aranja mult mai bine apararea. Un spion de a lui Alexandru a fost prinsa de unul dintre oamenii Marelui Rege, iar pentru a-si salva viata, acesta îi da o informatie gresita acestuia. Dar cu ajutorul unor iscoade macedonenii isi dau seama de pericol si reusesc la timp sa se redreseze. Apoi are loc intalnirea cu marea armata persana. Din pacate pentru macedoneni, persanii erau cam de zece ori mai multi, dar dand dovada de o vitejie si o dorinta iesita din comun, macedonenii reusesc sa-i puna pe fuga pe persani.

Macedonenii isi continuau marsul, intai la Sidon, unde sunt primiti cu urale, apoi inaintand spre sud catre Tyr, acolo unde se afla un grandios templu al lui Melqart, un Hercule al fenicienilor. Alexandru isi dorea sa ofere un sacrificiu in templul cetatii. Dar din pacate locuitorii Tyr-ului nu au fost de acord cu capitularea cetatii. Alexandru suparandu-se da ordin ca cetatea sa fie daramata si aruncata in mare. A urmat o lunga perioada de asediu, pierderi insemnate de ambele parti, dar in cele din urma cetatea a cedat si Alexandru a intrat victorios in ea.

A urmat apoi asediul asupra cetatii Gaza. Cucerirea acestei cetati a fost grea, chiar Alexandru fiind ranit destul de serios. Dar ranile nu au fost asa de grave incat sa il poata opri. Au continuat marsul si au ajuns in Egipt. Unul dintre marile visuri ale lui Alexandru s-a implinit. Pentru a putea fi proclamat stapan al Asiei, Alexandru va fi nevoit sa mearga catre indepartata oaza Siwa, unde se afla templul zeului Amon. Poposira intr-un frumos golf din apropierea bratului apusean al Deltei Nilului. Aici incredinteaza arhitectului Dinocrate crearea unui oras sub forma unei mantii macedonene in jurul golfului aflat acolo. Orasul va purta numele de Alexandria. Dupa zile intregi de chin ajung in cele din urma la templu si Alexandru isi afla raspunsul la intrebarile care il macina. Si tot acum afla ca din pacate unchiul si totodata cumnatul sau si-a pierdut viata luptand vitejeste, coplesit de o multime de barbari.

Istovit de intamplarile petrecute in ultimul timp, isi indreapta privirea catre imensitatea cerului si a desrtului, plangand in tacere.

Urmeaza in curand. Volumul 3: Capatul Lumii

Vezi Alexandru cel Mare pe Elefant.ro

Brian Haughton: Istoria secreta. Civilizatii pierdute si mistere stravechi

Brian Haughton (n. 1964, Birmingham) a studiat arheologia la Universitatile Nottingham si Birmingham si a fost implicat in proiecte arheologice in Anglia si Grecia. Organizeaza sase dintre cele mai importante si prestigioase targuri de arta si antichitati de pe piata internationala. In prezent preda in Patra, Grecia. A mai publicat: Coaching Days in the Midlands (1997), Haunted Spaces, Sacred Places: A Field Guide to Stone Circles, Crop Circles, Ancient Tombs, and Supernatural Landscapes (2008) si Lore of the Ghost: The Origins of the Most Famous Ghost Stories Throughout the World (2008).

O carte extraordinara, care va fi pe placul iubitorilor de mistere, cautatorilor de comori si nu in ultimul rand tuturor celor care sunt interesati de istorie, de trecut, de locurile si personajele reprezentative ale acestei lumi. Cartea este impartita in trei mari sectiuni: locuri misterioase, artefacte neexplicate si personaje enigmatice.

Haughton incepe cu Atlantida, considerata de majoritatea cea mai mare enigma dintre toate (si printre cele mai controversate). Prezentarea unor schite ale tuturor teoriilor folosite pentru a descrie ar constitui o carte in sine. Dar Haughton selecteaza cele mai importante argumente pro si contra existentei si locatiei "continentului pierdut" al lui Platon, lasandu-ne mai putin uimiti de supraabundenta opiniilor contradictorii decat intrigati de posibilitatile unei descoperiri din secolul XXI. Istoria secreta nu neglijeaza contraargumentul privind localizarea Atlantidei in Pacific, mai ales avand in vedere descoperirile recente din jurul insulelor Japoniei. Sub apele clare ale insulei Yonaguni, scufundatorii au descoperit recent o structura piramidala care se afla la aproximativ 3 000 de m adancime. Comparatia pe care o face Haughton intre calendarul maya, discul de la Nebra, din Germania, si mecanismul de la Antikythera (scos de pe fundul Marii Egee) dovedeste ca anticii cunosteau metode de calcul foarte complicate. Calendarul maya este bine cunoscut pentru predictiile sale negative cu privire la schimbarile la nivel global (programate a avea loc la solstitiu de iarna din 2012), iar Haughton explica intr-un limbaj foarte clar ca era nevoie de cunostinte foarte avansate in domeniul matematicii pentru a crea un asemenea calendar stiintific extraordinar.

Datand de la sfarsitul Epocii tarzii a Bronzului (aproximativ 1500 î.Hr), discul de la Nebra este un ceas astronomic sofisticat, din punctul de vedere al mestesugului si al functiilor sale, cu mult mai avansat decat orice exista la momentul respectiv, in locul respectiv. Simpla sa existenta implica faptul ca o societate materiala mult superioara a inflorit intr-o regiune aflata mult mai departe de orbita culturala a lumii greco-romane decat se imaginase vreodata. Antedateaza - cu mai bine de 14 secole - un instrument comparabil prins in plasa unui pescar, la inceputul secolului XX, langa insula greceasca Antikythera. Aparatul este un ansamblu complex de dispozitive complicate, pe care istoricii nu l-au crezut posibil pana la vremea Renasterii europene. Aparent, lumea clasica a avut propriul Leonardo da Vinci, care a construit un calculator astronomic eficient, destul de mic incat sa poata fi trasportat la bordul navelor, pentru navigarea celesta.

Haughton ne demonstreaza ca tehnologia inaintasilor era mult mai avansata decat ne-au lasat scolasticii sa credem. Cercetarile din aceasta lucrare merg mult mai departe decat cele stiintifice tipice; astfel, ele cuprind "locuri misterioase", printre care Insula Pastelui, cu colosii sai tristi, un oras precolumbian din Marele Canion si cea mai veche cladire de pe pamant, uriasa movila funerara cu o fatada din cuart, in Newgrange, Irlanda, la aproximativ 50 km nord de Dublin.

"Personajele misterioase" sunt regele Arthur, pazitorul Sfantului Graal; amazoanele, care au adus eliberarea femeilor folosind taisul sabiei; rasa disparuta din Indonezia, piticii Homo floresiensis; fapte istorice din spatele figurior legendare ale lui Robin Hood, regina din Saba si faraonul Tutankamon.

Preferinta evidenta a lui Haughton pentru credibilitatea inaintea teoriei se combina cu abilitatea sa de prezentare intr-un stil clar, concis, astfel incat Istoria secreta nu este o repetitie a materialelor cu care sunteti deja familiarizati, ci o enciclopedie noua, pe intelesul tuturor, care cuprinde tot ceea ce este straniu si intriga. Va fi consultata ani de-a randul de catre cei dascinati de trecutul indepartat.

Vezi Istoria secreta. Civilizatii pierdute si mistere stravechi pe Elefant.ro