V-ati intrebat vreodata daca disparitia U.R.S.S. si implicit al comunismului a fost un lucru bun. Bineinteles ca atunci cand a disparut, toata lumea s-a bucurat, au fost moment euforice. Gandul la un viitor stralucit, la libertate si tot ceea ce implica ea. Nu mai trebuie sa fim atenti ce spunem, daca ce facem supara sau nu pe cineva. Dar este oare adevarat? Chiar suntem asa de liber precum se spune, sau locul comunistilor a fost luat de unii mult mai rai si mult mai cruzi ca ei.Nu stiu despre celealate tari eliberate de comunism, dar daca vorbim despre Rusia se pare ca situatia este la fel de grava(daca nu mai grava), ca in timpul comunistilor. Mai ales decand la conducerea tarii se afla Vladimir Putin, un fost KGB-ist, un fost comunist.
Ziarista Anna Politkovskaia, a avut un curaj incredibil publicand aceasta carte, impreuna cu alte cateva despre lucruri care se intampla in Rusia. Carti care probabil i-au adus moarte. Anna Politkovskaia a fost asasinata în liftul blocului ei din centrul Moscovei, chiar de ziua lui Putin, pe 7 octombrie 2006. Simpla coincidenta probabil, nu?
Cartea “Rusia lui Putin” este o carte uluitoare care scoate la iveala lucruri ingrozitoare care se intampla in Rusia de astazi. Autoarea era cunoscută pentru opoziţia ei faţă de războiul din Cecenia si cartea se invarte practic in jurul acestui razboi neinteles de nimeni si care distruge incet dar sigur o buna parte din populatia tarii.
Cartea începe cu cazuri petrecute în timpul celui de-al doilea război cecen:
- în 2002, 500 de soldaţi din armata rusă au fost ucişi în bătaie
- e un lucru obişnuit ca ofiţerii să fure banii şi pachetele de acasă ale soldaţilor
- indiferenţa autorităţilor faţă de soldaţii căzuţi la datorie
- dependenţa justiţiei faţă de structurile militare
- pe durata serviciului militar sunt cazuri în care soldaţii sunt vânduţi ca forţă de muncă necalificată
- atrocităţile, crimele în rândul civililor, violurile şi abuzurile armatei ruse în Cecenia au rămas nepedepsite.
Un capitol distinct în carte prezintă modurile prin care mafia şi noua oligarhie rusească lucrează sub ochii şi cu îngaduinţa statului. Imaginea rezultată este cea a unei caracatiţe: politişti şi şefi de poliţie, magistraţi şi judecători, consilieri ministeriali, toţi par a fi implicaţi în ceea ce autoarea numeşte “un capitalism sălbatic dirijat de carteluri mafiote care au în propriul buzunar agenţiile însărcinate cu aplicarea legilor”.
Un alt capitol tratează masacrul de la Nord-Ost: un teatru din Moscova, unde cativa rebeli ceceni au luat ostatici pe toata lumea care se afla in acel moment in teatru, iar statul in loc sa aiba grija de viata cetatenilor sai, au pus importanta vietii ostaticilor sub importanta societatii si au asediat teatrul cu scopul de a ucide teroristii, iar acei cetateni care au murit nu sunt decat victime colaterale, care trebuiau sa se sacrifice pentru binele Rusiei. Acelasi lucru s-a intamplat si in orasul Beslan din Osetia de Nord unde o banda multinationala a ocupat Scoala nr 1 din Beslan. In acel moment in scoala erau 1500 de suflete. Scenariul a fost acelasi. Important este ca teroristii sa fie neutralizati, ce daca sute de oameni au murit, numarul exact nefiind cunoscut nici astazi. Important este ca securitatea nationala este in siguranta. Cine le poate spune acelora care si-au pierdut parintii, fratii, copii ca acestia s-au sacrificat pentru binele tarii. Chiar asa este?
“De ce îmi displace atât de mult Putin, încât m-am simţit datoare să scriu o carte despre el, se întreabă la final autoarea. Nu sunt unul din oponenţii lui politici sau rivalii lui, sunt doar o femeie care trăieşte în Rusia. Sunt pur şi simplu o moscovită de 45 de ani, care a trecut prin perioada cea mai degradantă a Uniunii Sovietice, a anilor ’70 şi ’80. Nu vreau ca atmosfera aceea să se mai întoarcă.”
Din pacate ea este deja aici.
