Pot spune despre mine ca nu sunt un fan sau macar un bun
cunoscator al literaturii romane contemporane. Asa ca alegerea acestei carti a
fost influentata clar de autor. Mai precis de faptul ca mi-a daruit-o si
recomandat-o cu caldura. Si nu imi pare rau l-am ascultat.
Aceasta carte mi-a adus aminte de perioada liceul. Si mai precis
de romanele pe care le citeam in acea perioada. Cartea este plina de
semnificatii si simboluri pe care le-am mai intalnit la scriitorii moderni
romani cum ar fi LIviu Rebreanu, Marin Preda sau Camil Petrescu. Cel putin asta
este parerea mea.
Viziunea autorului este putin cam intunecata, si cam tot
romanul este plin de sentimente negre, de deznadejde, de suferinta si in final
de capitulare in fata sortii.
Ce gasim in acest roman? Un peisaj apocaliptic (un potop ce
inghite totul in calea lui), o poveste de dragoste dramatica si declinul unei
familii (un tata betiv ce se retrage in beci, fratele mijlociu ramas intr-un
scaun cu rotile si un frate mai mare ce o ia razna)…
Naratorul este un scriitor ratat. Acesta isi aduce iubita in
casa parintilor, pentru o scurta perioada de timp. Apariția fetei coincide cu
plecarea unei alte figuri feminine. Motivul disparitiei sa fie acea regula a
casei despre care ne vorbeste naratorul? (cand o femeie vine, alta pleaca).
Din pacate sederea tinerilor se prelungeste mult mai mult
decat si-au propus. Si din frumoasa lor poveste de dragoste, raman doar
amintirile si cateva scrisori pe care naratorul le compune pentru ea.
O idee sumbra, dar totusi cat se poate de adevarata. Aceasta
carte arata acel moment in care totul se uneste. Interiorul si exteriorul.
Sufletele zbuciumate, vinovatia, remuscarea, dorinta de a-si spala pacatele,
toate aceste trairi s-au contopit cu acel peisaj apocaliptic in care apa rade
totul in calea ei. Lasand in urma ei
doar liniste.
O recomand din toata inima.
