Stieg Larsson: Fata care s-a jucat cu focul

In al doilea volum al trilogiei Millennium, Fata care s-a jucat cu focul, Stieg Larsson continua, cu mici scapari, sa manevreze rezonabil un fir epic variat si complex. De la coruptie la traficul de carne vie, totul culminand cu crime care mai de care mai sangeroase .

Lisbeth Salander se întoarce în Suedia după o lungă vacanţă petrecută în Caraibe. A pus mâna pe o mare sumă de bani şi este, pentru prima dată în viaţă, independentă financiar. Dar ea nu mai are nici familie, nici prieteni şi realizează că este complet singură. În acelaşi timp, Mikael Blomkvist, de la revista Millennium, a dat de un nou subiect fierbinte. Jurnalistul Dag Svensson şi prietena lui Mia Bergman au dovezi despre existenţa unei filiere de prostituţie care activează între Europa de Est şi Suedia şi care, mai mult, este muşamalizată de serviciile secrete. Multe dintre persoanele implicate în traficul cu femei au poziţii importante în societate. Întâmplări din trecutul întunecat al lui Lisbeth Salander încep să iasă la iveală.

Exact cand cartea lui Dag era aproape sa fie finalizata si o intreaga retea de prostitutie, trafic de stupefiante e aproape sa fie dezvaluita Dag şi Mia sunt brutal asasinaţi, bănuielile se îndreaptă spre Salander, iar poliţia va declanşa o adevărată vânătoare împotriva ei.

Desi nu are dovezi si nu poate lua legatura cu Salander, Blomkvist este sigur ca aceasta este nevinovata si va incerca sa faca tot ce poate pentru a o ajuta sa-si dovedeasca nevinovatia. Intr-un final reuseste sa ia legatura cu ea prin intermediul internetului si impreuna, incearca sa afle cine este criminalul.

Blomkvist afla ca in spatele retelei se afla o persoana foarte importanta pe nume Zalachenko, care era un fost spion rus care in anii ’70 a cerut si primit azil politic in Suedia. In schimbul informatiilor, acesta era ajutat de serviciile secrete suedeze sa se adapteze, si chiar acestia musamalizau diferitele conflicte pe care acesta le facea.

Dar ceea ce afla mai departe Blomkvist il lasa fara suflare. Zalachenko era tatal lui Salander si aceasta a incercat sa-l ucida cand avea 12 ani cu o bomba artizanala, motiv pentru care a fost inchisa intr-un spital psihiatric.

Actiunile se petrec cu repeziciune si Salander afla locatia in care se afla tatal sau si pleaca in cautarea lui pentru a termina ceea ce incepuse in urma cu 13 ani. Dar acesta nu este singur, ci are alaturi un barbat ciudat, care sufera de o boala rara( el nu simte nici un fel de durere). Va reusi micuta, firava dar brava noastra protagonista sa-si duca la implinire planul???

Ramane sa cititi si sa aflati. Va recomand cu placere. Odata ce o sa o incepeti nu o s-o mai lasati din mana. Garantat!!!

Vezi Fata care s-a jucat cu focul pe eMag.ro

John Saul: Prezenta

Katherine Sundquist si fiul sau, Michael traiesc o viata normala in New York. Ea e un antropolog de suuces ce lucreaza intr-un muzeu, iar Michael duce o viata foarte grea la liceul pe care il frecveanteaza.

Pe nepregatite Katherine primeste o oferta surprinzatoare si total de nerefuzat, de la un fost de coleg de scoala pe nume Rob. In peisajul paradiziac al Insulelor Hawaii, mai precis in Maui, unde a fost descoperit un schelet de humanoid, total atipic. Crezand ca este un lucru pozitiv atat pentru ea cat si pentru Michael, Katherine accepta oferta, isi ia concediu si impreuna cu fiul sau pleaca in Hawaii.

Aici totul pare minunat, locul, oamenii. Chiar si pentru Michael care isi face rapid prieteni pe insula, lucru care nu se intampla de obicei. Dar intr-o seara accepta sa plece impreuna cu noii sai prieteni la o scufundre nocturna in ocean. Pana aici nimic ciudat, dar in timp ce se aflau in adanc buteliile cu oxigen se golesc brusc si abia reusesc sa iasa la suprafata. Desi li s-a parut ciudat, nu dau mare atentie situatiei.

Totul are sa se schimbe in curand. Unul dintre baieti este gasit mort in dimineata urmatoare, si nici ceilalti nu se simt prea bine. Michael incepe incet incet sa intre la banuieli dar neavand decat supozitii nu le da atentie. Starile de rau incep insa se inmulteasca si alti doi dintre baieti dispar in conditii suspecte.

Katherine incepe sa banuiasca si sa adune informatii, sa aseze lucrurile cap la cap si afla lucruri teribile. Fundatia care a angajat-o finanteaza un experiment pe tineri, in care incearca sa le inlocuiasca nevoia de a respira oxigen cu o nevoie de a respira gaze care mai de care mai puternice. Socul cel mai mare va fi cand va afla ca si fiul sau a fost afectat si ca nu stie daca va reusi sa-l salveze.

Dar ca orice mama va lupta din rasputeri pentru a salva viata fiului ei. Va reusi oare????

Eu sunt roman...

1 decembrie ziua nationala a Romaniei. Ce mandrie. Oare? Poate candva aceasta zi mai insemna ceva pentru cetatenii acestei tari sarace. Dar astazi, cand abia mai putem sa ne taraim viata de pe o zi pe alta, cati dintre noi ne mai putem bucura de ziua asta? Cu adevarat?

Ce mai semnifica astazi 1 decembrie? Pentru noi romanii de rand. O zi libera de la serviciu. Prima zi din ultima luna a anului. Debutul lunii cea mai incarcata din an. Macar simbolic.

Si cum este ea sarbatorita? Cu aceeasi parada militara si cu acele cozi infernale pentru o mica portie de fasole cu ciolan. Asa de rau am ajuns sa ne milogim pentru o farfurie de fasole. Si "marea parada militara" care din cate am inteles costa o mica avere din bugetul si asa de mic al tarisoarei noastre. Tancurile sunt aduse din cate am inteles tocmai de la Bistrita si transportul, depozitarea si toate celelalte cheltuieli fac o gaura impresionanta in bugetul tarii. Dar avem cu siguranta nevoie de aceasta minunata reprezentatie. Fara ea am nu am mai fi romani, poate.

Si bineinteles de fiecare 1 decembrie, televiziunile fac fel si fel de emisiuni, care mai de care mai speciale, in care intrebare preponderenta este: esti mandru ca esti roman?

Daca stau bine sa ma gandesc nici nu stiu care ar fi raspunsul la aceasta intrebare. Daca as spune-o fara sa gandesc, spontan probabil ca raspunsul ar fi "da". Dar gandindu-ma la ce as putea sa fiu mandru: ca ne chinum sa construim o autostrada in 20 de ani si ca suntem fericitii de fiecare data cand dam in folosinta cate 10 km la fiecare 6 luni; ca desi suntem o tara foarte frumoasa, foarte bogata si foarte inzestrata turismul nostru este la pamant; sa ca invatamantul este la cel mai de jos nivel; ca tinerii sunt batjocoriti, ca abia asteapta o ocazie sa plece din tara; si ca in general ne batem joc de valorile noastre si dupa ce nu mai sunt incepem sa le apreciem, etc. Pentru asta nu stiu daca as putea spune ca sunt asa de mandru.

Poate ca sunt prea dur, am asteptari prea mari si cum ar spune multi comentez fara sa fi realizat nimic remarcabil in viata. Este posibil, dar vazand ce se intampla in jurul si care sunt conditiile nici nu cred ca foarte multe lucruri pot fi realizate aici. Din pacate. Asa ca probabil majoritatea dintre noi, daca doresc cu adevarat sa se realizeze se vor orienta spre noi meleaguri. Si este mare pacat. Dar asta este.

In concluzie e clar, eu nu sunt asa de mandru ca sunt roman. Dar voi sunteti?