Bob Garcia: Testamentul lui Sherlock Holmes

Cum am mai spus-o in repetate randuri, sunt un mare fan al celebrului detectiv Sherlock Holmes, dar in principal in Holmes a lui Conan Doyle. Cand mi-a picat aceasta carte in mana am zis sa incerc sa il vad pe Holmes si din alta perspectiva. Si nu am fost dezamagit. Desi nu pastreaza toate detaliile existente in povestirile lui Doyle, aceasta carte are ceva care te atrage. Este putin mai dura iar atmosfera aminteste de crimele lui Jack Spintecatorul.

Acţiunea se desfăşoară în Londra secolului al XIX-lea, iar Sherlock Holmes tocmai a murit într-un mod misterios. Fidelul lui prieten, Watson, şi fratele său, Mycrofts, au fost chemaţi la notar pentru citirea testamentului. În realitate, este vorba despre o anchetă inedită a lui Holmes, poate cea mai sumbră din cariera lui. Lectura trebuie să aibă loc cu uşile închise. Întreruptă doar de mese, ea va dura douăzeci şi patru de ore.

Baza lecturii este lucrarea doctorului Watson intitulata, "Londra sub teroare". Este vorba despre 15 crime odioase, aparent fara nici o legatura intre ele. Doar un singur element se regaseste in toate crimele, o cruce inversata. Holmes ajutat de doctorul Watson vor incerca sa gaseasca puncte comune si raspunsuri la intrebari si in final la elucidarea crimelor. Politia londoneza se considera stapana pe situatie arestand pentru fiecare crima cate un vinovat. Dar Holmes este sigur ca cei arestati nu sunt deloc vinovati. Dar cine este vinovat? Poate fii un singur criminal? Ce minte diabolica a aputut crea aceste scenarii odioase? Acestea sunt intrebarile pe care marele nostru detectiv si le tot pune.

In joc intra si o alta necunoscuta, una supranaturala. Multi martori declara o forta malefica a savarsit aceste crime. Este posibil? Sau criminalul incercand sa scape, îi trimite pe o pista falsa.

Vazand ca nu are nici un succes, Holmes se hotaraste sa se izoleze in afara Londrei. Pentru asta pune capat tuturor prieteniilor, si incepe de unul singur investigatia crimelor. Ajutat de manuscrisul doctorului Watson, de propriile insemnari si de investigatiile realizate, Holmes reuseste sa rezolve probabil cel mai greu caz din cariera sa de detectiv.

Un roman incredibil, fascinant care te tine cu sufletul la gura pe intreaga sa desfasurare. Bob Garcia a reuşit performanţa realizării unui mare thriller, cu un deznodământ, uluitor, stupefiant, nerecomandabil celor sensibili.

Eu il recomand tuturor fanilor lui Sherlock Holmes si nu numai!

Vezi Testamentul lui Sherlock Holmes pe Elefant.ro

Gilbert Adair: Inscenarea lui Roger Murgatroyd

Fiind un fan al romanului politist, nu am zis nu atunci cand un prieten mi-a imprumutat aceasta carte care parea sa aiba potential(mai ales dupa descriere). Recunosc ca sunt un fan al lui Sherlock Holmes, Agatha Christie si in ultimul timp Rodica Ojog-Brasoveanu, dar ma asteptam la mai mult de la aceasta carte, mai ales ca îi este dedicata celebrei Agatha Christie.

In preajma Craciunului in conacul colonelului Roger ffolkes(scris cu litera mica si in carte), este organizata o reuniune de prieteni foarte apropiati. Numai ca musafirii devin martorii unei crime "imposibile" si misterioase. Cel ucis Raymond Gentry (nume care pana la sfarsitul cartii va deveni epitomul dezgustului) este gasit in mansarda impuscat inima. Pana aici nimic ciudat, numai ca mansarda era incuiata pe dinauntru, cu cheia in broasca. Ideea unei sinucideri pica imediat, deoarece nici urma de arma crimei. In concluzie toata lumea se intreaba acelasi lucru, cum este posibil?

Raymond Gentry venise ca un musafir neasteptat, adus de frumoasa Selina, fiica respectabilului colonel. A treia roata la caruta, alaturi de iubitul oficial al acesteia, americanul Donald Duckworth (exista un comic al numelor, omniprezent), imbracat fistichiu, lipsit de cele mai elementare norme de conduita, alcoolic de cariera, fumator de tigari puturoase, gata sa jigneasca pe oricine si sa-si bata joc mai de discutiile serioase si intelepte. Cunoscand de la Selena o buna parte din barfele si secretele celor prezenti, Gentry reuseste intr-o singura zi sa ii jigneasca de moarte chiar si pe cei mai blanzi, aruncandu-le in fata, aluziv sau direct, tot ce poate fi mai rau. Un personaj sadic si crud, se distreaza infuriindu-i pe toti, incalcand cele mai simple norme, distrugandu-le toata sarbatoarea Craciunului. Si cand toata lumea ar fi gata sa lase cateva secole de traditii si morala la o parte, si sa-l sfasie cu mainile goale, Gentry nu se opreste. Este diavolul care stie totul despre toti, si se distreaza facandu-le praf respectabilitatea.

Inzapeziti si ingroziti ca presa de scandal va devora cu delicii omorul de Craciun, gazdele si invitatii lor (intre care o tomnatica autoare de romane politiste) isi dau seama ca trebuie sa gaseasca pe cineva care sa dezlege misterul. Iar omul ales este un fost detectiv de la Scotland Yard, Trubshawe, fumator de pipa (fireste), acum pensionar, mereu la datorie. Trubshawe isi da seama ca toti cei prezenti (pentru ca asasinul este sigur unul dintre ei) ar fi avut motive pentru a-l lichida pe Gentry. Mai mult, nu e aproape nimeni care sa nu-si dorit sa faca asta, si toti il invidiaza pe misteriosul asasin care a fost mai grabit. Raymond Gentry a fost mai mult decat un musafir nedorit, a fost raul prin excelenta pentru cei din casa ffolkes. Si cand ucigasul loveste din nou, Trubshawe isi da seama ca nu mai are foarte mult timp.

O carte interesanta pe pasaje. Autorul reuseste sa-ti atraga interesul cu combinatia subtila de umor si dar lasa de dorit la nivel interpretativ. Deoarece nu prea ai cum sa-ti dai seama cine este criminalul, sa faci scenarii in minte si multe alte lucruri pe care le poti face atunci cand citesti un roman politist. Iar finalul sincer lasa de dorit. Bineinteles ca aflam cine este criminalul, dar numai pentru ca Adair hotaraste sa ne lumineze pentru ca altfel nu prea aveam vreo sansa sa aflam candva. Cum am auzit la cineva, pare o copie dupa celebrul serial Verdict:Crima, dar are si lucruri bune si interesante. Nefiind mare si greu de citit, cred ca merita sa o devoram. Poate am fost prea critic, dar in momentul asta sunt in faza romanului politist nordic(suedez, norvegian) si poate fac comparatii care nu sunt tocmai potrivite. Poate pe voi o sa va incante mai mult. Sper

Vezi Inscenarea lui Roger Murgatroyd pe Elefant.ro

James Rollins: Furtuna de nisip

O explozie inexplicabila zguduie colectia de antichitati a British Museum, declansand alarma in organizatiile clandestine din intreaga lume. Care poate fi explicatia acestui fenomen. La fata locului este chemata de urgenta Safia al-Maaz, curatorul colectie si un arheolog care pare sa aiba instrumentele necesare pentru a gasi niste raspunsuri. Dar pentru a reusi acest lucru trebuie sa se deplaseze in inima Peninsulei Arabice. Dar din pacate sunt si altii atrasi spre acelasi loc, oameni cu scopuri sinistre si intunecate.

Dar care a fost totusi cauza exploziei? Raspunsul venit lasa pe toata lumea uluita. Antimateria. Cum poate exista antimateria intr-o statuie veche de cate sute de ani si cum a fost ea declansata?

Pentru gasirea acestor raspunsuri Lady Kara Kensington (proprietara colectiei unde are loc explozia), organizeaza o expeditie in indepartatul Oman. Se formeaza o echipa de experti: arheologi, fizicieni si chiar experti americani in lupta impotriva organizatiilor criminale. Cu o astfel de echipa formata si cu puterea financiara a lui Lady Kensington porneste o expeditie incredibila, greu de imaginat, spre ceva uluitor.

Dar in acelasi timp cu ei, o echipa a organizatiei Ghilda pleaca in aceeasi directie, dar cu alte scopuri, mult mai sinistre. Primul pas este cel al rapirii Safiei al-Maaz, si impreuna cu ea, vor incerca sa dezlege misterul acelei explozii.

Drumul urmat pentru dezlegarea misterului incepe la mormantul lui Nabi Imran din Salalah(tatal Feioarei Maria), urmat apoi de mormantul Iov, pentru ca in final sa se ajunga la ruinele Ubarului din Shisur. Destinatia finala, orasul pierdut Ubar, se pare ca a fost capitala imperiului condus de Regina din Saba. Si a fost inghitit de desert in urma cu sute de ani. Este posibil ca in vremurile acelea, acel popor sa fi avut la dispozitie antimateria?

Si ca totul sa fie cat mai frumos, toate operatiunile sunt ingreunate de o uriasa, gigantica furtuna de nisip care distruge tot ce intalneste in cale. Dar ceea ce gasesc la capatul calatoriei este uluitor: o putere misterioasa si eterna, capabila sa creeze o utopie... ori sa distruga tot ceea ce a creat omenirea de-a lungul mileniilor.

O carte extraordinara, care te tine tot timpul cu sufletul la gura. Chiar daca are peste 700 de pagini, o citesti pe nerasuflate si la final te incearca un sentiment de tristete, nostalgie ca s-a terminat. Mie unu mi-a placut foarte mult si o recomand calduros tuturor celor care iubesc aventura, antichitatea si in general legaturile care exista (desi nu credem), intre trecut si prezent.

Vezi Furtuna de nisip pe Elefant.ro

Vuvuzela rulz and the world cup 2010

Desi stiu ca pe multi ii deranjeaza acest "instrument" de incurajare, eu unul nu o gasesc chiar asa de suparatoare, poate chiar "funny" si "fashion". Pentru ca sa recunoastem ca este "fashion" in momentul asta. Am auzit de peste tot ca anumite personaje se uita la meciuri cu sonorul dat la minim, si chiar ca mai multe televiziuni au implementat un dispozitiv anti-vuvuzela. Nu mi se pare corect, ca vrem nu vrem acesta este simbolul campionatului mondial de anul acesta.

Sa revenim si la fenomenul momentului care este fotbalul de la acest world cup. Am ajuns in faza sferturilor de finala. S-au jucat multe meciuri. S-au intamplat multe surprize. S-au facut foarte multe greseli. In mare astea ar fi evenimentele petrecute.

Au plecat acasa mai devreme Franta, Italia, Anglia, Portugalia si altele. Nu ma pot decat bucura pentru asta , deoarece aceste echipe nu au aratat chiar nimic. Mai mult stricau imaginea cupei mondiale, chiar nu meritau mai mult.

In schimb au fost cateva nationale care au surprins foarte placut. Desi nu s-au calificat mai departe echipele din Oceania(Australia si Noua Zeelanda), au facut o impresie foarte puternica, si nationala bafana-bafana nu s-a facut de ras precum se astepta multa lume. A practicat un joc curat, frumos si putin le-a lipsit ca sa treaca mai departe. Mai avem apoi Ghana,Uruguay si Paraguay care au confirmat asteptarile, Japonia si Coreea de Sud care au aratat ca 2002 nu a fost doar un foc de paie si ca au valoare si dorinta de afirmare, Slovacia care a profitat de "forma" Italiei (dar pana la urma important e ca au trecut mai departe), S.U.A. care continua un progres la care nimeni in urma cu 20 de ani nu s-ar fi gandit si bineinteles echipele favorite care de cele mai multe ori nu au avut nici o emotie (Brazilia, Argentina, Germania, Olanda, Spania).

Ceea ce deranjeaza este clar jocul practicat. Foarte tacticizat, apararea este cea mai importanta, si daca prindem vreun contraatac i-am ars si gata. Chiar si Brazilia, care altadata ne surprindea cu un joc combinativ si plin de idei si realizari anul acesta joaca foarte bine in defensiva si are un contraatac devastator. Este meritul lui Dunga, desi este criticat foarte dur in tara sa. Multi spun ca asta este un alt motiv pentru care Brazilia are prima sansa la castigarea trofeului. Asta se pare ca i-ar fi lipsit in 2006, un joc defensiv puternic. Ramane sa vedem.

Cealalta favorita ramane Argentina. Dar pentru ea urmeaza acum un joc de totul sau nimic cu Germania. Acum vom vedea daca Maradona este cu adevarat antrenorul accestei echipe sau doar e pus de forma acolo si s-a bazat doar pe asisitenti si valoarea jucatorilor. Ca de cele mai multe ori cu cat ai fost un jucator mai valoros, cu atat nu poti deveni un antrenor prea bun. Exemplele sunt multe. Ce o fi o sa vedem.

In afara de acestea doua ramane de vazut daca Spania sau Uruguay(in opinia mea se vor califica in semifinale), vor reusi sa faca o surpriza si vor accede in ultimul act.

Asteptam cu interes ultimele meciuri, care probabil vor fi si cele mai importante si judecand dupa optimile de finala , se vor marca multe goluri. Sa creasca numarul de goluri si nu tva-ul;)