Petra: misteriosul oras de piatra

Cioplit in piatra dura, stravechiul oras Petra (cuvantul petra inseamna piatra sau stanca in limba greaca), astazi aflat in ruine, este incercuit de munti de gresie impunatori, in desertul aflat la sud-vest de orasul Amman de astazi, la aproximativ 80 km sud de Marea Moarta din Iordania. Intrarea in Petra se face printr-o crevasa intunecata si serpuita, sapata in piatra, cunoscuta drept siq (cheie in limba araba), care, in anumite locuri, are o latime de doar un metru. Acest mare mister al desertului contine in jur de 1000 de monumente si, candva, a avut fantani, gradina si apa curenta.
Cea mai timpurie populatie cunoscuta a Petrei a fost un trib ai caror locuitori - edomitii - vorbeau o limba semitica. Dar nabateenii sunt responsabilii pentru mare parte a arhitecturii incredibile de la Petra. Nabateenii erau de origine araba nomada, insa, prin secolul al IV-lea î.Hr., au inceput sa se stabileasca in diferite parti ale Palestinei si ale sudului Iordaniei, si tot in aceasta perioada au facut din Petra capitala lor. Pozitia fortificata natural a sitului, pe un drum comercial aflat intre culturile araba, asiriana, egipteana, greaca si romana, le-a permis nabateenilor sa-si intareasca puterea. Obtinand controlul asupra drumului caravanelor dintre Arabia si Siria, nabateenii si-au dezvoltat curand un imperiu comercial care se intindea pana in nordul indepartat al Siriei, iar orasul Petra a devenit centrul drumului mirodeniilor.
Bogatiile acumulate de nabateeni la Petra le-au permis sa construiasca si sa ciopleasca intr-un stil care combina traditiile locale cu influenta elenistica. Una dintre cele mai mari realizari ale nabateenilor a izvorat, la Petra, din necesitate. Orasul era situat la marginea desrtului arid; prin urmare, sursele de apa erau principala lor preocupare. In consecinta, au dezvoltat stavilare sofisticate, precum si sisteme de conservare a apei si irigatii. Dar bogatia nabateenilor a atras invidia vecinilor si au fost obligati sa faca fata mai multor atacuri conduse de regele seleucid Antigonos asupra capitalei lor, la sfarsitul secolului al IV-lea î.Hr. In perioada 63-64 î.Hr., nabateenii au fost cuceriti de generalul roman Pompei, iar in anul 107 d. Hr., sub imparatul Traian, zona a devenit parte a provinciei romane Arabia Petraea. In ciuda faptului ca fusese cucerita, Petra a continuat sa prospere in perioada romana, cand mai multe constructii, printre care si un vast teatru, o strada cu colonade si un arc de triumf de-a lungul siq-ului, au fost adaugate orasului. S-a estimat ca populatia Petrei a variat intre 20 000 si 30 000 de locuitori la apogeul sau. Insa pe masura ce importanta orasului Palmira din centrul Siriei a crescut, aflandu-se pe ruta comerciala care lega Persia, India, China si Imperiul Roman, activitatea comerciala din Petra a inceput sa intre in declin.
In secolul al IV-lea, Petra a devenit parte a Imperiului Bizantin crestin, dar in anul 363 d. Hr. partile de sine statatoare ale orasului au fost distruse de un cutremur devastator si tot in aceasta perioada se pare ca nabateenii au parasit orasul. Nimeni nu stie exact de ce au abandonat acest loc, dar pare putin probabil ca si-ar fi parasit capitala din cauza cutremurului, caci foarte putine obiecte de valoare au fost dezgropate din sit, indicand faptul ca plecarea lor nu a fost brusca. Un alt cutremur catastrofal, din anul 551 d. Hr., a distrus practic orasul si, pana la cucerirea musulmana, in secolul al VII-lea d.Hr., Petra a inceput sa se scufunde in uitare. A mai avut loc un cutremur devastator in anul 747 d. Hr., care a slabit inca si mai mult structura orasului, dupa care s-a asternut tacerea pana la inceputul secolului al XII-lea, odata cu sosirea cruciatilor, care au construit un mic fort in interiorul orasului. Dupa plecarea cruciatilor, in secolul al XIII-lea, Petra a ramas in voia furtunilor de nisip si a inundatiilor, care au ingropat o mare parte a acestui oras candva grandios, astfel incat pana si ruinele i-au fost uitate.
Abia in anul 1812, exploratorul anglo-elvetian Johann Ludwig Burckhardt a redescoperit orasul pierdut de la Petra si l-a adus in atentia Occidentului. Odata cu Burckhardt, scopul orasului cioplit in piatra Petra, ascuns intr-o locatie secreta, a uluit multi vizitatori, invatati si arheologi.
Petra a fos readusa in atentia publicului in anul 1989, odata cu lansarea filmului Indiana Jones si ultima cruciada, avandu-l in rolul principal de Harrison Ford. In film, a servit drept templu secret ascuns sute de ani si locul in care personajul principal gaseste, intr-un final, Sfantul Graal.
Pe 6 decembrie 1985, Petra a fost desemnata de UNESCO(Organizatia Educationala, Stiintifica si Culturala a Natiunilor Unite) un loc de patrimoniu cultural mondial, iar in ultimii ani specialistii in conservare au lucrat pentru a umple golurile si crapaturile din piatra cu un compus special creat, foarte asemanator cu gresia originala de acum mai bine de 2 000 de ani. Sa speram ca unul dintre cele mai frumoase si mai spectaculoase orase ale lumii va mai rezista inca cel putin 2 000 de ani.

Bibliografie:

Haughton Brian, Istoria Secreta. Civilizatii pierdute si mistere stravechi, Editura Polirom, 2009

To be or not to be .... at Cotroceni!!!!

S-a terminat in sfarsit (sau macar prima parte) campania electorala. O bucurie imensa, deoarece pot vedea si altceva la televizor in afara de emisiuni politice si tot soiul de lucruri asemanatoare. Dar in afara de asta, sa analizam putin, e bine ca s-a terminat campania? Maine cu totii vom merge la vot( totii insemnand probabil cam maxim 60 % din populatie), dar oricum ne-a mai venit odata randul sa ne dam importanti, ca putem lua o decizie care va cantari destul de mult. Dar intrebare e, decizia, hotararea nu a fost luat deja? Noi nu suntem decat niste pioni mai mult sau mai putin importanti, pe o tabla de sah unde nebunul, tura si cu calul au pus stapanire pe joc? Acestea plus multe altele sunt intrebari care mai mult ca sigur exista in fiecare dintre noi. Aseara aceasta campanie electorala a avut un final triumfal, cu o confruntare intre cei mai importanti trei candidati. Ceea ce s-a intamplat acolo posibil sa fi influentat mult alegatorii. Dar din pacate au fost aceleasi declaratii arhi-cunoscute, pe care orice cetatean le-a ascultat cel putin de mii de ori. As putea spune ca chiar le viseaza. Ce urmeaza e important. Intrebarea multora este aceea ca este in stare poporul roman sa-si faca rau in continuare si sa mergem inca cinci ani inainte cu Basescu. Din pacate probabilitatea e mare. Multi spun ca am fi un popor caruia ii place sa sufere, sa se chinuie daca vom merge mai departe in aceeasi formula. Si eu spun ca nu ar fi o solutie optima pentru viitor. Putem oare evita acest lucru. Sunt si alte optiuni, dar optiunile existente pot face altceva, ceva mai bun. Au trecut 20 de ani si parca suntem mai inapoiati ca inainte. Unii spun ca oricum tara noastra draga nu poate ajunge mai jos. Dati-mi voie sa nu fiu de acord cu asta. Mai e mult pana jos. Si tot ce imi doresc e sa incercam sa inaintam, incet dar sigur. Poate in mers de melc, de rac, de furnica. Dar sa inaintam. Imi este sincer frica de o cadere in gol, tot mai probabila.
Nu va sfatuiesc sa va mergeti la vot si sa votati impotriva lui Basescu. Lucru asta s-a mai facut si dupa cum observam nu a adus la nimic bun. Votati cu cine credeti, cu cine vreti, cu cine doriti. Dar ganditi-va bine la lucrul acesta. Pentru ca decizia pe care o vom lua in urmatoarele saptamani ne va costa urmatorii 5 ani din viata. Sa nu o regretam, ci la sfarsit sa fim mandri ca am luat cea mai buna decizie, si ca am reusit impreuna cu cel care va fi in fruntea noastra, sa scoatem tara din mocirla care e.

Votul vostru conteaza!!!!

Ipostaze ale modernismului. Pictura in Bulgaria, Grecia, Romania, 1910-1940

Cum poti petrece o sambata seara placuta? Probabil asta e intrebarea pe care majoritatea oamenilor si-o pun dupa ce trec de jumatatea saptamanii. Aseara, impreuna cu cativa prieteni, am ales sa incepem seara de sambata cu o vizita la Muzeul National de Arta al Romaniei, pentru a ne delecta privirile cu o foarte interesanta expozitie si anume "Ipostaze ale modernismului. Pictura in Bulgaria, Grecia, Romania, 1910-1940".
Această expoziţie este parte integrantă a proiectului Balkan Modernisms, iniţiat de Fundaţia Theocharakis din Grecia şi finanţat prin programul Cultura 2007-2013 al Uniunii Europene. Proiectul îşi propune să aducă în atenţia publicului modalităţile în care modernismul a fost asimilat şi interpretat în regiunea balcanică. După popasul de la Bucureşti, expoziţia va fi itinerată la Galeria Naţională de Artă din Sofia şi la Fundaţia Theocharakis din Atena, până în luna mai 2010.
Expoziţia cuprinde 120 de lucrări de pictură şi grafică - câte 40 din partea fiecărei ţări participante – şi este structurată în trei mari secţiuni: O nouă viziune modernă (spaţiu, peisaj, natură moartă), Istoria în viziune modernă (identitate naţională, inspiraţie divină, ecouri ale Greciei clasice) şi Prezenţa umană în arta modernă (portrete, corpul omenesc). Printre cei 18 artişti selecţionaţi să reprezinte România se numără atât personalităţi consacrate ale avangardei (Marcel Iancu, Victor Brauner, Max H. Maxy, Hans Mattis - Teutsch, Jules Perahim, Corneliu Michăilescu), dar şi creatori asociaţi de obicei unor tendinţe artistice mai puţin vehemente (Petre Iorgulescu-Yor, Margareta Sterian, Sabin Popp, Merica Râmniceanu).
Si am mai intalnit un lucru indraznet si foarte interesant. Printre tablouri, se aflau cativa pusti voluntari probabil, care recitau anumite versuri. Poate nu ma duc eu asa des la expozitii. Dar acest lucru mi s-a parut aparte, chiar dadea o senzatie care parca ne apropia putin de perioada primelor patru decenii din secolul trecut. Desi aceste versuri, nu erau foarte cunoscute, sau foarte relevante, ele ajutau foarte mult la crearea unei atmosfere cat mai favorabila expozitiei.
Bineinteles ca dupa a trebuit sa mergem sa bem ceva, pentru ca nici prea multa cultura nu face bine. Dar va sfatuiesc daca aveti timp, chef si putina curiozitate dati o fuga pana la M.N.A.R. si vizitati aceasta expozitie pentru ca chiar merita.

Ian McEwan: Ispasire

Ispasire este un roman extraordinar, o lucrare magnifica scrisa exemplar de unul dintre marii scriitori ai literaturii contemporane. A fost intampinat cu reactii pozitive din care amintesc: "O panorama fictionala superba si maiestuoasa" (John Updike); "O carte uluitoare, care contine unele dintre cele mai reusite scene erotice din literatura contemporana" (Chicago Tribune); "O scriitura magica. Poveste de dragoste, poveste despre razboi si, in acelasi timp, poveste despre povesti, al carei impact il resimti deopotriva in inima, in stomac si creier" (The New York Observer). Dupa astfel de laude ce mai poate fi spus. Intr-adevar este o lucrare impresionanta care iti ajunge in suflet si acolo ramane.

Romanul debuteaza la conacul familiei Tallis, unde Briony mezina familiei, in asteptarea fratelui mai mare Leon, doreste sa puna in scena o piesa de teatru scrisa chiar de ea, pentru a-l impresiona pe acesta si poate convinge sa ramana mai mult timp acasa. Dar dintr-o serie de evenimente pe care tanara "scriitoare" si "regizoare" nu le poate stapani, piesa nu mai are loc in mare parte si din vina ei.

In celalalt plan, se afla relatia dintre fata mijlocie a familiei Tallis, Cecilia si baiatul servitoarei Robbie Turner. Cei doi au fost de mici foarte buni prieteni, dar dupa perioada adoloscentei relatia lor s-a racit, mai ales din cauza bunelor rezultate la invatatura ale baiatului care fiind ajutat chiar de domnul Tallis a reusit sa isi termine facultatea luand o diploma de rangul I, pe cand Cecilia de rangul III. In prima parte a romanul are loc o scena la fanta arteziana a conacului, prezentata din viziunea celor trei personaje principale Cecilia, Robbie si Briony. Aflati la fantana arteziana, intre Robbie si Cecilia are loc o cearta si o vaza foarte importanta se sparge, iar Cecilia spre uluirea lui Robbie si Briony alege sa se dezbrace si sa sara in apa dupa cioburile cazute acolo. Aceasta intamplare avea sa schimbe viata tuturor personajelor implicate in ea.
Cei trei au privit total diferit intamplarea petrecuta: Robbie si-a dat seama ca ii poarta Ceciliei niste sentimente destul de puternice, Briony a crezut ca Robbie a vrut sa-i faca rau surorii sale iar Cecilia era foarte suparata si in acelasi timp rusinata de felul in care a actionat.
Soseste Leon impreuna cu un prieten Paul Marshall si in treacat il invita si pe Robbie la cina festiva din seara aceea, lucru cu care Cecilia nu prea a fost de acord.
Dandu-si seama de sentimentele puternice pe care si le-a descoperit, Robbie incearca sa ii scrie Ceciliei o scrisoare, dar dupa mai multe incercari scrie doua, una mai "indrazneata" si o alta normala.
In drumul spre cina, Robbie se intalneste cu Briony si o roaga pe aceasta sa îi înmaneze scrisoarea surorii sale. Dar dupa ce o vede îndepartându-se isi da seama ca de fapt a luat scrisoarea gresita. Intre timp Cecilia isi primeste scrisoare, dar observa ca aceasta nu avea plic, si incearca sa o intrebe pe Briony daca cumva a citit-o. Aceasta se preface ca este atenta la Leon si nu o baga in seama.
In cele din urma Robbie ajunge la cina si merge cu Cecilia in biblioteca pentru a purta o discutie intre patru ochi. Dar discutia "degenereaza" intr-o scena erotica, care din pacate este surprinsa de cea mica, care insa crede ca Robbie a atacat-o pe sora sa.
In timpul cinei, verisorii fug de acasa, in plina noapte si atunci se formeaza echipe de cautare. In timpul cautarii verisoara lor Lola de numai cincisprezece ani este violata de cineva, iar cand Briony vine spre tipetele ei, vede o silueta de barbat indepartandu-se si imediat este convinsa ca acesta este Robbie. O convinge si pe Lola ca el a fost si astfel intorcandu-se in casa, toata lumea il asteapta pe acesta inclusiv politia.
Spre dimineata acesta soseste cu cei doi verisori. Dar are parte de o surpriza de proportii, fiind arestat. Inainte de a fi dus spre sectia de politie, Cecilia vine la el si îi promite ca îl va astepta cat este nevoie.
Partea a doua se petrece dupa cinci ani. Robbie este pe frontul din Franta. Fusese pus sa aleaga intre inchisoare si armata. Suntem deja in anul 1940, iar armata britanica se afla in Franta in cadrul celui de-al Doilea Razboi Mondial. In aceasta parte autorul reuseste foarte bine, sa creeze pagini antologie istorice, sa arate ororile razboiului asa cum este el de fapt. Influenta razboiului asupra omului, asupra psihicului si dorintei imense de a supravietui, dar mai ales dorinta imensa de a lupta pentru tara, pentru un tel. Tot in acest capitol ni se poveste felul in care cei doi indragostiti au tinut legatura in acesti cinci ani, cum s-au vazut o singura data si cum dragostea lor a crescut cu fiecare moment ce a trecut. Cecilia s-a rupt de familia ei, dupa momentul condamnarii lui Robbie si a hotarat sa mearga mai departe de una singura, a devenit sora medicala si a asteptat cu sufletul la gura fiecare scrisoare, fiecare veste de la cel iubit.
Partea a treia îi apartine in totalitate lui Briony. Ea in varsta de optsprezece ani, a abandonat colegiul, pentru a se face sora medicala. Si-a dat si ea seama de greseala facuta cu cinci ani in urma si dorea sa isi rascumpere eroarea facand o noua declaratie si spalanad onorea lui Robbie. Tot in aceasta parte va avea loc casatoria Lolei cu Paul Marshall, violatorul ei. Precum si o imaginara confruntarea intre Cecilia, Briony si Robbie.
Apoi autorul face un salt in timp pana in anul 1999, cand Briony avea saptezeci si sapte de ani si suferea de o boala la creier care culmina cu pierderea memoriei. In acest ultim capitol, are loc in sfarsit premiera piesei lui Briony, tot la conacul familiei, devenit intre timp un prosper hotel. Aflam de fapt ca Robbie a murit in Franta in de septicemie la 1 iunie 1940 si ca Cecilia l-a urmat in octombrie 1940. Tot acum Briony a terminat de scris cartea despre ceea ce s-a intamplat, dar i-a dat un alt final, unul fericit, unde Cecilia si Robbie inca traiesc impreuna si se bucura unul de celalalt.

Romanul sta la baza unei ecranizari de exceptie, in regia lui Joe Wright, cu Keira Knightley, James McAvoy si Vanessa Redgrave in rolurile principale. Filmul "Atonement" a castigat premiul Oscar in 2008 pentru cea mai buna colona sonora, globul de aur pentru cea mai buna drama si Premiul Forumului pentru cinema si literatura la Venetia in 2007.

Va recomand, daca puteti cititi cartea, vedeti filmul. Este o carte pe care toata lumea ar trebui sa o citeasca, redactata extraordinar, autorul stie cum sa patrunda in sufletul tau cu ajutorul cuvintelor sale magice.

Lectura si vizionare placuta!

Vezi Ispasire pe eMag.ro