sâmbătă, 29 mai 2010

Diverse

Stiu ca probabil credeti ca mai degraba blogul acesta ar trebui sa se numeasca filme si carti. Luand in considerare ultimele postari, ati avea dreptate. Problema e (nu stiu daca e chiar o problema), ca nu sunt o persoana chiar asa de interesanta incat sa am mereu de zis o multime de lucruri. Si nici nu imi place sa povestesc chiar tot ce fac. Am vazut ca pe alte bloguri se fac diferite topuri, clasamente si alte lucruri. Eu nu sunt asa si cu asta basta.

Desi nu sunt un sofer impatimit si nici macar unul foarte bun, pot spune ca zilele astea am fost destul de incantat. De ce? Pentru ca am condus si eu in sfarsit o masina hidramata. Poate va intrebati ce e asa de frumos la ea. E buna pentru cei mai lenesi, mai comozi. Pur si simplu introduci maneta in Drive si gata. Frana si acceleratie. Doar atat. Ce poate fi mai frumos de atat. Si cum eu sunt mai comod din fire (sa nu zic puturos), cred k o astfel de masina mi se potriveste. Desi dupa ce porneam cautam instinctiv sa schimb viteza, m-am obisnuit destul de repede. Se zice ca este o masina pentru femei. Dar sunt destui barbati care o conduc. Eu o vad ideala pentru Bucuresti. Pentru ambuteiaje. Decat sa freci ambreiajul si schimbatorul de innebunesti, mai bine asa. Accelerezi si franezi. De asemenea una din temerile mele cand sunt la volan este panta. Intotdeauna mi-a fost teama ca voi scapa masina in spate. Cu hidramata nici o grija. Nu se duce in spate. Fiind pe Drive(mersul inainte), nu se deplaseaza in spate. Doar sta pe loc si asteapta sa o accelerezi. Ce poate fi mai frumos. Hai ca m-am entuziasmat mai ceva ca fata mare inainte de maritat:).

In rest toate bune, a venit vara, ne topim incet dar sigur. Incep concediile, scad salariile. Ceva nu e in regula. Deocamdata nu ma afecteaza dar nu se stie ce se va intampla in viitor. Stim doar atat: ca putem sa o mai ducem asa inca vreo doi ani. Serios? Dar domnul nostru marinar/conducator sau ce o fi el, ne-a asigurat ca suntem pe un drum. Ca e bun, ca nu e? Cine stie? Nici macar el. Putem spune ca suntem cam in mijlocul prapastiei, ca pe margineai ei suntem de vreo 20 de ani.

Asa ca tot ce va pot spune este: capul sus si pietre in maini. Ca nu se stie cand trece prin dreptul vostru cineva(mai de sus), care merita. Asa ca vom trece noi si de asta, ca doar suntem caliti, va fi bine(sa speram). Si apropo, ca sa uitam de necazurile de zi cu zi mai bine mai citim ceva, nu?

luni, 24 mai 2010

Bernd Ingmar Gutberlet: 50 de mari minciuni si legende ale lumii

Sa incepem cu o observatie: istoria omenirii este indelungata, si nu poti stii totul desprea ea. Dar traim totusi cu istoria si avem o imagine a ceea ce a fost trecutul, fie el trecutul orasului nostru, fie trecutul indepartatului Babilon cu mii de ani in urma. Istoria nu poate fi ignorata pentru ca ea are un mare rol de azi. Cine poate contesta faptul ca politica germana de astazi are mult de-a face cu trecutul german lipsit de glorie? Sau ca Antichitatea clasica, cu razboaiele si cu inflorirea ei culturala, influenteaza Europa pana in zilele noastre? Si ca politica Uniunii Europene este impregnata, nu in cele din urma, si din experientele istorice diverse ale tarilor membre? Sau ca oameni ca Iisus Hristos sau Mohammed sunt inca persoane de referinta importante ale prezentului, si nu numai in sens religios?

Cunostintele nostre in domeniul istoriei sunt deseori deficitare. Aceasta din mai multe motive: este posibil sa nu fi inteles bine sau sa fi uitat ceea ce profesorul se straduia sa predea la orele de istorie. Se mai poate intampla ca procesele istorice sa nu concorde cu trecutul propriu sau cu propriile convingeri politice. Sau se poate lua drept adevarat ceea ce ne transmit romanele istorice, lucrari de popularizare a stiintei sau documentarele de televiziune pe teme istorice.

In societatea noastra, televiziunea a devenit un fel de profesor-maestru cel putin egal cu un profesor de scoala, sa nu mai vorbim de internet si influenta acestuia. Dar toate trei se inseala in multe relatari, fie ca nu stiu mai bine, fie ca prefera "cea mai buna versiune" pentru a capta atentia elevilor, a-si spori cota de audienta sau numarul vizualizarilor. Si, in cele din urma, cinematograful: ca sa fim cinstiti cu noi insine, impresia lasata de un film cu sandale antice este mai puternica decat cea lasata de Tacitus, iar o femeie aflata pe tronul papal nu este uitata atat de usor ca un concilu plictisitor. Chiar si un asasinat sau un complot sumbru par dintr-un fotoliu de cinematograf mai pasionante decat o boala lunga sau o intamplare tragica.

Dar deseori originea unor imagini gresite asupra istoriei se afla in prezentari curajos falsificate. Atunci revendicarile se bazeaza pe documente falsificate, iar barbati antipatici (si mai ales femei) din istorie sunt intentionat calomniati si prezentati astfel decat erau in realitate. Un eveniment istoric este privit dintr-o perspectiva atat de ingusta, incat judecarea adevarului istoric este evident gresita. Acest gen de relatare istorica are permanent cautare, mai ales cand istoricii se lasa manipulati in scopuri politice sau cand politicienii pur si simplu nu vor sa ia la cunostinta rezultatele cercetarii istorice.

Din inclinatia catre senzational, din calcului politic sau din pura calomnie, intamplator sau intentionat - erorile istorice mai raman in capetele noastre si dupa ce sunt de mult combatute. Lamurirea cititorului nu este un scop in sine, ci ea mijloceste intelegerea raporturilor istorice. Pentru ca pur si simplu a sti cand, cine si unde a trisat este mult mai putin palpitant decat a intelege cum s-a ajuns la asta si in ce masura pot exista in istoria lumii trisatul si eroarea. Atunci fiecare cititor poate sa cerceteze singur ce perspectiva asupra trecutului si prezentului a dat nastere uneia sau alteia dintre erori, pe care el insusi o ia drept adevar.

O carte foarte interesanta, care dupa ce o s-o cititi, va va raspunde la multe intrebari si care trebuie neaparat sa o aveti in biblioteca.

miercuri, 19 mai 2010

Nicholas Sparks: O plimbare de neuitat

Nicholas Sparks loveste din nou, si reuseste sa ne atinga din nou coarda sensibila. O noua poveste de iubire, o poveste de viata care ne face sa tresarim si sa ne gandim daca este posibil sa se intample asa ceva si in realitate. Eu unul nu prea as crede, mai ales in zilele noastre cand alte lucruri sunt mai importante mai putin bunatatea fata de ceilalti, iubirea si dorinta de a-l face pe cel de langa noi fericit.

Povestea noastra incepe in anul 1958, in Beaufort, Carolina de Nord, cand personajul nostru principal, Landon Carter are saptesprezece ani. Tatal sau era membru al Congresuui SUA, si din aceasta cauza a fost crescut mai mult de mama sa.

Celalalt personaj central al povestii, este Jamie Sullivan fiica reverendului din localitate. Pentru multi din baietii din orasel ea nu era o fata care sa atraga atentia. Era mai degraba stearsa, niciodata machiata, purtand fuste lungi si bluze pe gat, nu atragea atentia nimaniu. De aceea in momentul in care Landon a invitat-o la bal, si aceasta l-a atentionat sa nu se indragosteasca de ea, acesta a zambit. Habar nu avea ce il asteapta.

Noaptea petrecuta bal a fost placuta pentru amandoi. A urmat o perioada in care nu s-au prea vazut. Spre surprinderea lui Landon, Jamie il roaga sa accepte un rol in piesa pe care o vor pune in scena de craciun numita Ingerul Craciunului, unde Jamie avea sa fie chiar ingerul. Fara sa stea pe ganduri Landon accepta. Prietenii lui erau surprinsi de alegerea facuta de el.

Dupa saptamani de munca, piesa este pusa in scena. A fost bine primita de public, cu rasete si chiar cateva lacrimi pe alocuri. Toti s-au descurcat de minune, fiind felicitati minute in sir. Acum, in sfarsit Landon, a vazut-o pe Jamie cu adevarat. Si a ramas impresionat. Parca un val i s-a ridicat de pe ochi. Era ea. Numai era fata reverendului, acea Jamie stearsa, pe care nimeni nu o baga in seama. Era absolut minunata. Nu-si putea lua ochii de la ea.

Au urmat din ce in ce mai multe momente petrecute cu ea, si fara sa vrea Landon si-a dat seama ca s-a indragostit de ea. De Craciun a invitat-o sa ia masa acasa la el. Fara sa vrea dorea din ce in ce mai mult sa fie in prezenta ei, desi in cele mai multe cazuri nu stia cum sa se poarte cu ea. Nu era ca celelalte fete. Era cu mult mai speciala. Intr-un final si-a facut curaj si a sarutat-o. Pentru prima data. Imediat dupa aceea a avut loc si prima lor intalnire oficiala la un restaurant. Dar intalnirea nu se va termina asa cum isi dorea Landon. In momentul in care îi marturiseste ca o iubeste, aceasta izbucneste in plans si îi dezvaluie ca nu trebuie sa o iubeasca deoarece este foarte bolnava.

In curand starea ei se agraveaza si isi petrec timpul in mare parte in spital. Ea internata, slabita, iar el la capatul patului tinandu-i mana sau citindu-i din Biblie pasaje indragite. Atunci stiind ca nu mai aveau mult timp impreuna, Landon o cere de sotie, Jamie accepta si cei doi se casatoresc, facand ca dragostea lor sa traiasca vesnic.

Cartea a fost ecranizata de Adam Shankman in anul 2002, protagonisti fiind Mandy Moore si Shane West.

O poveste absolut uluitoare cum numai Nicholas Sparks putea scrie. Citind-o, ti se rascolesc cele mai adanci sentimente, si termini cu o nostalgie amara. Dar merita.


joi, 13 mai 2010

Clive Cussler: Aurul Incasilor

Clive Cussler, marele maestru al romanului american de actiune si aventuri, a copilarit in Alhambra, California. A studiat la Colegiul Pasadena City timp de doi ani, dupa care s-a inrolat in trupele de Aviatie pe timpul Razboiului din Coreea, unde a lucrat ca mecanic de avion si inginer de zbor in cadrul Serviciului de Transport Aerian al Armatei.

Cussler a inceput sa scrie in 1965 si a publicat primul sau roman cu Dirk Pitt in 1973, intitulat THE MEDITERANEAN CAPER. Prima lucrarea de non-fictiune, THE SEA HUNTERS, a fost lansata in 1996. Datorita acestei lucrari, Consiliul Guvernatorilor Colegiului de Marina de la Universitatea de Stat din New York a considerat THE SEA HUNTERS a fi o teza de doctorat si i-a acordat lui Cussler titlul de Doctor in Filosofie in luna Mai a anului 1997. Romanele lui Clive Cussler sunt publicate in peste 40 de limbi straine in mai mult de 100 de tari, cititorii sai depasind cifra de 125 de milioane.

Un roman plin de aventura, adrenalina, rasturnari de situatie si multa actiune cum numai Cussler este in stare sa produca. Personajul principal este deja celebrul Dirk Pitt care ne va purta intr-o noua aventura incredibila. Este vorba despre o vanatoare de comori, mai exact de cautare unui imens tezaur care a apartinut incasilor.

Romanul debuteaza cu prezentarea locul si a timpului in care are loc disparitia celebrei comoare incase. Care au fost cauzele si circumstantele disparitiei acestei imense comoare. Cussler ne plimba in timp si ajungem in secolul XVI, perioada invaziilor europene in America de Sud.

Urmeaza apoi un salt in timp care ne va aduce in secolul XX si mai precis in anul 1998, in aceeasi zona, unde au loc sapaturi arheologice. O echipa de savanti americani fac sapaturi arheologice in zona Anzilor peruvieni. Datorita faptului ca doi dintre savanti au patruns intr-un put si timp de doua ore nu au mai dat nici un semn de viata, ceilalti componenti ai echipei au cerut ajutorul NUMA(National Underwater and Marine Agency). Au raspuns la apel Dirk Pitt si prietenul si colegul sau Al Giordino. Dupa ce sunt informati despre situatia existenta, cu ajutorul aparatelor sofisticate avute la indemana, Dirk se hotaraste sa coboare dupa cei doi savanti ramasi blocati in put. Insa dupa ce reuseste sa-i scoata la suprafata pe cei doi, Dirk este abandonat in put din cauza ca cei aflati la suprafata sunt rapiti de o banda de oamenii inarmati.

Cu chiu cu vai, Dirk reuseste sa iasa din put, mai mult datorita calitatilor sale de supravietuitor. Vazand dezastrul de la suprafata(elicopterul ciuruit, totul stricat si imprastiat), hotaraste sa plece in urmarire celorlalti. In timpul acesta ceilalti se deplaseza prin jungla, ajungand la orasul pierdut Pueblos de los Muertos. Aici aveau sa-l cunoasca pe Tupac Amaru(adoptase numele ultimului rege incas care fusese toturat si ucis de spanioli), conducatorul acestor teroristi. Dar distractia le este stricata de eroul nostru Pitt. Dupa ce reusise sa anihileze echipa de mercenari, se gandeau ca au reusit sa scape. Dar din pacate o noua echipa mai puternica a sosit si pericolul îi pandeste la tot pasul. Gloantele zburau peste tot, chiar si cateva mici proiectile care au distrus o buna parte din situl arheologic. Reusind sa fure un elicopter si cu mult noroc, in cele din urma eroii nostrii reusesc sa scape cu viata.

In timpul asta in Chicago, agentul David Gaskill facea un filaj asupra bine cunoscutului colectionar de artefacte sud-americane Adolphus Rummel. Rummel a fost intotdeauna cap de lista cu persoanele care colectionau obicte de arta antice fara sa le pese de provenienta lor. Acesta ascundea in casa Costumul de aur de la Tiapollo, dar pana sa faca rost de mandat, acesta dispare.

In celalalt plan al povestii se afla Joseph Zolar, anticar si colectionar fanatic de arta, impreuna cu fratii sai detineau un vast imperiu numit in secret Solpemachaco. Auzind de disparitia celei comoare incase, Pitt si Giordino au inceput sa cerceteze mai amanuntit aceasta situatie, dandu-si seama ca cei cu care se ciocnisera cautau acelasi lucru. Familia Zolar a fost cea care a furat Costumul lui Tiapollo. Acesta avea sa-i ajute sa descopere locul unde se afla comoara. Pentru asta au angajat doi experti in citirea indiciilor, familia Moore.

Neavand indicii foarte clare, decat ca este o insula cu niste caracteristici specifice situatia nu era tocmai roz. Fratii Zolar impreuna cu Moore au zburat timp de patru zile si deja un sentiment de descurajare si dezamagire au pus stapanire pe ei. In urmatoare zi spre surprinderea tuturor cele doua echipe de cautare s-au intalnit in zbor. Scopul era acelasi. Gasirea comorii pierdute. Incercand sa gaseasca raspunsuri, si analizand situatia, spre surprinderea tuturor, Dirk Pitt le da solutia fara o prea mare solicitare. Acum e timpul sa vada daca a avut dreptate.

Din fericire Pitt avea dreptate. Urmeaza o noua serie de intamplari care mai de care mai interesante, bineinteles cu Dirk Pitt in rolul principal, rol de erou. Comoare este gasita, iar familia Zolar este predata politiei si totul este bine cand se termina cu bine. Dar pentru a trai un sentiment frumos si o aventura nemaintalnita, cititi cartea!!!

AER de carte la Cotroceni

15 - 16 mai 2010

La Palat pe deal, va poftim la bal !

Targ de carte pe 15 - 16 mai 2010, Esplanada Palatului Cotroceni. Accesul se va face pe poarta vizitatori muzeu. Pret intrare : 3 lei.

Edituri : Humanitas, Rao, Herald, Curtea Veche, Ad Libri, Casa Radio, ICR, Vremea, Paralela 45, Ars Docendi, Igloo, Corint, Niculescu, Art, Monitorul Oficial, Universitatea din Bucuresti, Vinea, Vivaldi, Librariile Humanitas.

Enjoy!

sâmbătă, 8 mai 2010

Anne Holt: Eroare judicira

In Norvegia, un serial killer se afla in libertate. Un ucigas in serie, de cea mai abjecta speta. Care sechestreaza copii si îi omoara intr-un mod ce nu poate fi detectat de politie, apoi le trimite corpul pe adresa mamelor, insotit de acest bilet infiorator: "Ai primit ceea ce ai meritat".

Emilie, de noua ani, si Kim, de cinci ani, au disparut. Ancheta îi este incredintata inspectorului principal Ingvar Stubo. In acelasi timp cu aceasta investigatie, Inger Johanne Vik, jurist, psiholog si ex-profiler a FBI-ului, incearca sa cerceteze un caz petrecut in urma cu patruzeci de ani, si in care se pare ca s-a comis o eroare judiciara. Ea este convinsa ca Aksel Seier, a fost condamnat pe nedrept, iar cand s-a constientizat lucrul acesta a fost eliberat fara prea multe explicatii si cazul a fost ingropat. Aksel a ales sa plece din tara si sa-si inceapa o noua viata in Statele Unite. Ce legatura exista intre aceste doua cazuri aparent diferite?

Ingvar Stubo, stiind ca un ajutor venit din afara este intotdeauna de bun augur, si cunoscand competenta lui Inger Vik, hotaraste sa îi ceara ajutorul in rezolvarea cazului. Fiind psiholog, Vik putea sa îi faca un profil psihologic criminalului. Sau cel putin asta spera Stubo. Din pacate Kim este gasit mort, in pivnita casei sale, impachetat si alaturi se afla un bilet cu mesajul "Ai primit ceea ce ai meritat". Dupa autopsie, medicii legisti nu reusesc sa descopere cauza mortii. Desi copilul era unul sanatos, el a murit pur si simplu. Fara vreo cauza clara. Cum este posibil?

Inger Vik pleaca in Statele Unite sa-l caute pe Aksel Seier si poate sa afle ce s-a intamplat in urma cu patruzeci de ani. In timpul asta in Norvegia, dispare un nou copil, o fetita pe nume Sarah de sase ani in momentul in care se ducea la bunica ei cu autobuzul. Ca de obicei a fost urcata in autobuz de mama sa, iar bunica o astepta ca de obicei, insa ea nu era in autobuz. Unde sa fi coborat? Nimeni nu a vazut nimic. Ce s-a intamplat de fapt?

Intrevederea cu Aksel Seier nu are efectul scontat de Vik. Poate de teama de a rascoli sentimente de mult uitate, acesta hotaraste sa fuga din calea ei. Vazand ca nu a rezolvat mare lucru, hotaraste sa se intoarca. In Norvegia, un curier este descoperit de politie cu un pachet suspect. Din pacate in pachet se afla corpul lui Sarah, alaturi de acelasi bilet binecunoscut. Criminalul se joaca cu mintile politistilor si starneste deja o panica uriasa in tara.

O noua victima este descoperita. De data asta in Tromso. Un bebelus de unsprezece luni este sufocat in propriul lui carucior. Din nou apare acelasi mesaj. Lucru care îi conduce spre acelasi criminal. Politia incearca sa creeze conexiuni intre familii. De ce au fost alese? Ce au in comun? Se aduna din ce in ce mai multe intrebari fara raspuns. Inger Vik isi continua investigatia despre condamnarea lui Aksel Seier. In timpul asta apare un tip, instabil psihic, care impresionat de modul de actionare al criminalului, incearca si el sa rapeasca un copil, plan care este insa esueaza si incurca vizibil politia din ancheta in curs de desfasurare.

Intr-un moment de liniste, unul dintre medicii legisti analizand niste scrieri mai vechi isi da seama care ar fi arma crimei. Un mod diabolic si eficient. Aproape crima perfecta. In momentul in care afla, Stubo isi da seama ca este cineva care are sau a avut legaturi cu familiile indoliate. Si incepe sa viziteze si sa puna intrebari tuturor celor aflati pe lista. Si dupa o investigatie mai amanuntita are si un suspect principal.

Il va gasi, il va prinde si va reusi sa rezolve un caz care a fost poate unul dintre cele mai incurcate din cariera sa de politist. Cine este acesta si ce legatura este intre el si Aksel Seier, o sa aflati doar daca cititi cartea. Lucru pe care il recomand.

O carte senzationala, unde deseori realitatea se intersecteaza cu fictiunea. O carte inspirata dintr-un caz real, scrisa de regina romanului politist norvegian, nimeni alta decat Anne Holt, fost ministru al justitiei, procuror si avocat. Asa ca merita!