Diverse

Stiu ca probabil credeti ca mai degraba blogul acesta ar trebui sa se numeasca filme si carti. Luand in considerare ultimele postari, ati avea dreptate. Problema e (nu stiu daca e chiar o problema), ca nu sunt o persoana chiar asa de interesanta incat sa am mereu de zis o multime de lucruri. Si nici nu imi place sa povestesc chiar tot ce fac. Am vazut ca pe alte bloguri se fac diferite topuri, clasamente si alte lucruri. Eu nu sunt asa si cu asta basta.

Desi nu sunt un sofer impatimit si nici macar unul foarte bun, pot spune ca zilele astea am fost destul de incantat. De ce? Pentru ca am condus si eu in sfarsit o masina hidramata. Poate va intrebati ce e asa de frumos la ea. E buna pentru cei mai lenesi, mai comozi. Pur si simplu introduci maneta in Drive si gata. Frana si acceleratie. Doar atat. Ce poate fi mai frumos de atat. Si cum eu sunt mai comod din fire (sa nu zic puturos), cred k o astfel de masina mi se potriveste. Desi dupa ce porneam cautam instinctiv sa schimb viteza, m-am obisnuit destul de repede. Se zice ca este o masina pentru femei. Dar sunt destui barbati care o conduc. Eu o vad ideala pentru Bucuresti. Pentru ambuteiaje. Decat sa freci ambreiajul si schimbatorul de innebunesti, mai bine asa. Accelerezi si franezi. De asemenea una din temerile mele cand sunt la volan este panta. Intotdeauna mi-a fost teama ca voi scapa masina in spate. Cu hidramata nici o grija. Nu se duce in spate. Fiind pe Drive(mersul inainte), nu se deplaseaza in spate. Doar sta pe loc si asteapta sa o accelerezi. Ce poate fi mai frumos. Hai ca m-am entuziasmat mai ceva ca fata mare inainte de maritat:).

In rest toate bune, a venit vara, ne topim incet dar sigur. Incep concediile, scad salariile. Ceva nu e in regula. Deocamdata nu ma afecteaza dar nu se stie ce se va intampla in viitor. Stim doar atat: ca putem sa o mai ducem asa inca vreo doi ani. Serios? Dar domnul nostru marinar/conducator sau ce o fi el, ne-a asigurat ca suntem pe un drum. Ca e bun, ca nu e? Cine stie? Nici macar el. Putem spune ca suntem cam in mijlocul prapastiei, ca pe margineai ei suntem de vreo 20 de ani.

Asa ca tot ce va pot spune este: capul sus si pietre in maini. Ca nu se stie cand trece prin dreptul vostru cineva(mai de sus), care merita. Asa ca vom trece noi si de asta, ca doar suntem caliti, va fi bine(sa speram). Si apropo, ca sa uitam de necazurile de zi cu zi mai bine mai citim ceva, nu?

www.tamada.ro