Este bine cunoscuta declaratia lui Henry Ford ca “istoria e ridicola”, o afirmatie cam “pestrita”, in sensul ca este adevarata doar in unele aspecte. In afara de elementul partinitor din “istoria este scrisa de invingatori”, inregistrarile din trecutul nostru poarta urmele interventiei altora, ce-si apara interesele specific propriei lor agende.
Unele mituri istorice au caracter local, unele sunt inventate de straini, unele sunt visate de administratii sau de persoane proeminente disperate sa ascunda adevarul actiunilor lor de ochii publicului, iar unele sunt inventate chiar de catre public, fie pentru a exagera dimensiunile unui act neinsemnat de eroism, fie pentru a ascunde siesi enormitatea propriilor excese.
Puterea mitului consta in faptul ca majoritatea versiunilor inventate ale evenimentelor prezinta publicului chestiuni care sunt fie convenabile, fie simpliste – ca noi purtam palarii albe, iar cei rai negre, de pilda – sau ceva acceptat cu siguranta deoarece se potriveste cu imaginea de sine ca natiune.
Dar sunt putini eroi adevarati, iar cei perceputi ca atare sunt aproape invariabil indivizi lipsiti de merite care fie doresc sa se afle in lumina reflectoarelor, fie o atrag asupra lor din motive ce tin de moralul national. Pe de alta parte, multi dintre cei prezentati ca demoni nu au fost, in realitate, chiar atat de rai.
Nu intotdeauna personajele si evenimentele istorice sunt asa cum le prezinta filmele sau documentarele. De la Colosul din Rhodos si catacombele Romei pana la criza de pe Wall Street, de la legenda lui Caligula pana la cea privitoare la parintele Jocurilor Olimpice, de la rastignirea lui Iisus pana la bombardarea oraselor Hiroshima si Nagasaki, volumul face o incursiune prin istoria milenara a omenirii, demostrand ca multe “adevaruri” pe care le cunoastem nu coincide cu ceea ce s-a intamplat in realitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu