Trecand peste asta, Xanax mi-a fost recomandat de cineva foarte drag, si ii multumesc pentru asta. O carte care m-a surpins de la prima propozitie si pana la ultima virgula.
Adevărată surpriza a fost felul in care a fost primita
aceasta carte. Sa ajungi la al treilea tiraj in doar cateva luni de la lansare
nu e un lucru pe care orice scriitor sa il poata face. Mai ales un
scriitor roman – si aici, din nou, nu este vorba despre calitatea literaturii
romane, cat despre puterea de cumparare, de interes si de publicitatea destul de
slaba care se face.
Xanax este formata din multe povestioare si o multime de
personaje pe care ajungem sa le indragim si cu care ne confundam, povesti,
sentimente si intamplari pe care le-am trait pe pielea noastra. Este scrisa la
persoana intai, contine date autobiografice, unii ar putea spune ca este o
confesiune. Autorul descrie in amănunt satul romanesc, contactele pe care le
are cu persone foarte importante din diverse medii (politice, economice), dar
fara a “infrumuseta” realitatea. Prezinta faptele asa cum au fost, deși,
bineinteles, le modifica numele, sau face referire la ei sub diverse
pseudonime.
Ca limbaj, unii ar putea sa il considere trivial, obscen.
Dar daca stam sa ne gandim, el foloseste limbajul omului de zi cu zi, limbajul
pe care il folosim atunci cand discutam in particular, cu prieteni, rude si
persoane foarte apropiate. Si din acest motiv este un roman care parca este pe
sufletul nostru.
Xanax nu este un roman dur, este unul plin de umor, cu
personaje foarte vii, extraordinare, care reusesc prin tot ceea ce fac sa ne
binedispuna, dar in acelasi timp sa ne faca sa ne punem tot felul de intrebari.
Dupa ce trecem prin toate intamplarile cartii, ne dam seama unde suntem si cum
am ajuns aici. Pentru ca, desi la prima vedere nu pare, cartea are multe
dedesubturi, putem trage multe concluzii.
“Poate ca sensul vietii nu e nimic mai mult decat sa
te bucuri pana la ultima suflare de tot ce ti-a dat Dumnezeu, chiar daca uneori
e al dracului de putin. Poti spune cu lacrimi in ochi “am fost foarte fericit”,
chiar si atunci cand esti un batran singur si neputincios si nu ti-a mai ramas
nimic, iar cea mai frumoasa amintire a ta e veche de o jumatate de secol, pe
cand ai fost, pret de cateva secunde, figurant intr-un film unde
un mare actor ti-a tras un sut in cur si doua palme dupa ceafa. Poti fi o
nevasta intre doua varste, inselata si cu casnicia zdrente, care-si gaseste consolarea
razand impreuna cu sotul adulter de pozele fostei lui amante. Chiar si cand
esti calugar si te obliga de la manastire sa te imbraci cu o rochie neagra si trista,
intuiesti o raza de lumina in fotografia pe care i-o faci unui caine alergand
prin iarba. Si cand ai ajuns o baba bolnava si nebuna si toate s-au stins in
jurul tau, te bucuri ca-ti poti aminti de parinti si bunici si, pentru o
fractiune de secunda, ca un fulger mic, reusesti sa le redai putina viata.”
Asa ca va recomand cu multa caldura sa cititi aceasta carte,
sa descoperiti viziunea autorului despre ceea ce inseamna societatea romaneasca
a ultimilor 25 de ani si sa realizați ce ar trebui schimbat și, poate
împreună, sa gasim o directie mai buna pentru binele nostru si al celor care
vin dupa noi.
Spor la citit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu