Orson Scott Card: Jocul lui Ender

Pot incepe prin a spune ca nu sunt un fan al cartilor SF, si probabil niciodata nu voi fi. Asta nu inseamna ca nu le apreciez sau nu le inteleg. Ci pur si simplu, nu ma identific cu acest stil de literatura. Se poate spune ca sunt demodat, clasic sau chiar naiv. Dar in fine gusturile nu se discuta.

Aceasta carte m-a atras mai ales prin publicitatea care i s-a facut. Am zis ca este o carte pentru pusti, dar in final m-am convins sa o citesc si datorita unei "obsesii" sa ii zic asa, de a citi cartea inainte de a viziona filmul. Cum de obicei cartea castiga, am zis sa mai fac o incercare.

Si desi am pornit sceptic, pot spune ca imediat m-a captivat si subiectul chiar a fost interesant.

Perioada in care se desfasoara actiunea este putin cam intunecata. Pamantul a fost atacat deja de doua ori de o forta extraterestra denumita Gandaci. O specie superioara noua si mult mai puternica. Desi pana acum am reusit sa le facem fata, o a treia invazie ar putea sa ne fie fatala. Pentru asta avem nevoie de un geniu militar care sa ii poata invinga o data pentru totdeauna.

Si alesul este Ender Wiggin. Un maestru in strategie si tactica. Un geniu militar. Si totusi inca un copil. Este recrutat de foarte mic, trimis catre noua sa casa: Scoala de lupta. Chiar si intre recruti de elita, Ender se arata a fi un geniu intre genii.

Reuseste in orice simulare de razboi. Dar Scoala de Lupta nu-i de cat in joc. Va reusi oare sa izbuteasca in batalia finala?

Vezi Jocul lui Ender pe eMag.ro