Cel de-al treilea volum debuteaza cu marsul de intoarcere a armatei macedonene de la Templul lui Amon spre malul Nilului, la Memphis. Aici o revede pe Barsines, si in aceeasi are loc o noua tentativa de asasinat, incercata chiar de fiul mai mare al lui Barsines, Eteocles. Din dragoste pentru Barsines, Alexandru nu-l omoara pe baiat, ci îi da voie sa plece.Armata macedoneana isi urmeaza marsul spre inima Asiei, trecand prin Palestina, Fenicicia, oprindu-se in cele din urma la Tyr. Aici regele a adus un sacrificiu lui Hercule Melqart si a hotarat, ca sa-si mai distreze oamenii, sa organizeze spectacole de teatru si intreceri sportive.
Aflara ca regele persan strange o armata mult mai mare decat data trecuta, si ca va astepta armata macedonena undeva in cam deschis pentru a-si valorifica superioritatea. Alexandru a trimis inainte cateva detasamente conduse de Hefestion si alaturi de amiralul Nearchos, au atacat garnizoanele persane de pe malulul Eufratului. Desi la inceput au opus rezistenta, persanii s-au retras arzand tot ce gasesc in cale. Mesajul transmis de Darius lui Alexandru era foarte clar. Si Alexandru nu a intarziat sa raspunda.
Dupa sase zile de mars au ajuns in apropierea armatei persane. Pe malul Tigrului. Regele Darius a ales ca loc de batalie un teren perfect neted, pentru a pune in valoare masinariile puternice de lupta. Dar Alexandru, din nou dand dovada de o cunoastere strategica uluitoare, imparte sarcinile printre generalii sai ca nimeni altul. Batalia a fost incredibil de grea si au fost momente in care fiecare dintre cele doua parti puteu castiga, dar macedonenii in frunte cu viteazul lor rege au reusit prin dorinta si inteligenta sa contracareze dusmanul si in cele din urma sa invinga. Darius a reusit din nou sa scape nevatamat si sa fuga. Dar orice razboi are si victime colaterale, iar in acest caz acestea au fost Barsines si fiul sau Etocles.
Continuara marsul, mergand spre Babilonia.Uimit de minunatiile de aici, Alexandru a hotarat sa ramana un timp aici, pana se va hotara ce se va intmpla mai departe. Pornira din nou la drum cand toamna era pe terminate, si dupa cateva zile de mers zarira in departare orasul Susa si Alexandru isi amintea de copilarie si de minunatele povesti pe care le auzea despre acest minunat oras.
De aici armata s-a impartiti in doua: generalul Parmeion conducea grosul armatei, in timp ce Alexandru pornea impreuna cu detasamentele de cavalerie usoara, cu trupele de asalt si cu agrienii pe drumul ingust de munte care ducea direct la Persepolis, capitala imperiului. Dupa multe peripetii si luptele grele prin trecatorile din munti, ajung in cele din urma la Persepolis. Dar sunt intampinati de cativa prizonieri greci care au fost torturati si desfigurati. Vazand si auzind asta, Alexandru ia o hotarare impulsiva lasand cetatea armatei, care jefuieste, omoara si distruge tot ce intalneste in cale.
Au ramas la Persepolis o perioada lunga, bucurandu-se de bogatiile orasului, de frumusetea femeilor de aici, de minunatiile intalnite. Dar Alexandru stia ca atata timp cat capitala imperiului va sta in picioare pericolul ca Darius sa se intoarca cu o armata si mai mare era iminent. Si astfel inainte de a pleca, sub pretextul unui ultim banchet, uluitorul palat regal, o minunatie arhitecturala este ars din temelii, uluind si suparand multa lume.
Armata porni spre sfarsitul primaverii si se indrepta spre nord. Pe cand se aflau pe podisul Mediei, primesc vesti cum ca regele Darius se afla la Ecbatana unde incearca sa adune o noua armata. Dar din pacate cand ajunsera la Ecbatana, Darius plecase cu tezaurul si cu armata. Au continuat marsul in cautarea regelui persan. Aveau sa-l gaseasca abandonat intr-o trecatoare din muntii Hicarniei, omorat. Alexandru trist si dezamagit, a jurat ca il va razbuna cu orice pret. Nu aceasta este o moarte demna de un rege. Ucis miseleste de cei in care se credea.
Si astfel Alexandru a plecat in urmarirea ucigasilor regelui persan. Ajunge la Zadracarta, unde îi gaseste pe curtenii regelui Darius si pe fiica sa, printesa Statira. Uimit de frumusetea ei, se hotaraste sa o ia de sotie si astfel sa poata fi numit Marele Rege, nu doar prin puterea armelor. Dar din acest moment incep problemele pentru Alexandru. Fiind catalogat ca Marele Rege, incepe sa se imbrace ca persanii, iar in sanul armatei sale incep sa existe anumite discutii. Soldatii nu-l mai privesc cu acceasi ochi.
Armata isi continua marsul spre Asia interioara, si va da piept cu o armata condusa de doi satrapi persani rasculati. Vor reusi sa le respinga atacul, cu ajutorul persanilor incadrati in armata macedoneana. Dar din nou se nasc discutii. Soldatii macedoneni se simt exclusi. Acest lucru s-a transformat din pacate intr-un complot pentru uciderea regelui. Acest complot a fost descoperit de catre Kybelinos, un pusti din armata. Dar ceea ce l-a mahnit mai tare pe rege este ca Filotas, unul dintre prietenii sai si comandantul armatei stia de acest lucru si nu l-a avertizat. Si din pacate acesta a fost condamnat si executat. Si pentru a evita o problema si mai mare, regele a pus pe ascuns sa fie asasinat si generalul Parmeion, tatal lui Filotas.
Dupa aceste momente mai putin placute, si dupa ce Alexandru i-a jelit atat pe Filotas cat si pe Parmeion, s-a plecat din nou la drum. Au traversat campii, podisuri, munti pana cand au ajuns in tara scitilor. Aici a urmat o scurta lupta cu scitii, din nou folosind o tactica ingenioasa, a reusit sa-i infranga pe acestia chiar pe terenul lor, unde acestia se simteau ca pestele in apa.
Urmeaza o expeditie spre Sogdiana, unde avea de cucerit o cetate aflata pe un cuib de vultur total inaccesibil. Dar cu o ingenuozitate iesita din comun si de aceasta data reuseste sa cucereasca si aceasta cetate. Si ca sa intareasca si mai mult aliante, o cere de sotie pe fiica satrapului, Roxana.
Dupa inca o tentativa esuata de asasinat impotriva regelui. Armata a continuat marsul spre India. Luptele cu cetatile de aici au fost incredibil de dificile, au pierdut multi soldati. Dintre toate batalia cu razboinici din Mali îi putea fi fatala regelui. A fost ranit foarte serios si a fost salvat de cainele sau, acesta dandu-si viata pentru stapanul sau. A fost o perioada foarte grea, Alexandru a gravitat de multe ori intre viata si moarte, dar in cele din urma si-a revenit.
Armata s-a intors intai la Persepolis, apoi la Susa. Aici Alexandru a hotarat ca toti macedonenii sa ia de sotie cate o localnica. Ca sa-si intareasca puterea de Mare Rege, Alexandru s-a casatorit cu ambele surori ale Statirei. Au urmat cateva operatiuni prin care a pedepsit pe aceia care au facut nelegiuri, chiar daca erau macedoneni, greci sau persani. Fara diferente.
Alexandru mai primeste o lovitura, in momentul in care prietenul si fratele sau de cruce, Hefeiston este gasit mort. Dar pe la inceputul verii, se produce inevitabilul, Alexandru se imbolnaveste si cu toate remediile si incercarile doctorului, acesta moare, lasand un imperiu imens fara carmuitor si lumea fara un idol.
In epilog aflam ca imensul imperiu creat de Alexandru s-a destramat aproape imediat. Ca prietenii lui s-au certat, luptat si chiar ucis pentru putina putere. Ca doar el era singurul care putea sa îi tina uniti si ca din pacate tot efortul a fost in cele din urma in van.
O carte scrisa admirabil. O adevarata placere a fost aceasta lectura. Cu putina dezamagire ca s-a terminat. Manfredi reuseste sa capteze atentia cititorului, sa te faca sa te simti parte a actiunii. M-am simtit parca faceam parte din armata macedoneana, parca am luptat cot la cot cu ei. M-am bucurat la succese, m-am intristat la momentele mai putin placute. Este o carte pe care fiecare din noi trebuie sa o citim, si ar fi ideal daca am citi-o la o varsta cat mai frageda, deoarece aceasta carte te poate impulsiona si iti da o incredere si o motivatie incredibila. Nimic nu este imposibil, daca crezi in acel lucru cu toata fiinta ta.
De multe ori ma intreb, chiar a existat un om care sa faca toate aceste lucruri. Sau a fost un zeu. Cine stie?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu