A venit momentul sa ne intoarcem in Panem. Dupa cum stim din trilogia Jocurile Foamei, Panem-ul a luat fiinta peste ruinele unui continent cunoscut odata ca America de Nord intr-un viitor postapocaliptic.
Ca simbol al puterii Capitoliului asupra celor douasprezece districte conduse cu o mana de fier, in fiecare an este organizat un concurs sadic si sangeros, Jocurile Foamei.
Douazeci si patru de adolescenti sunt luati de langa familiile lor si aruncati intr-o lupta pe viata si pe moarte, televizata in direct si urmarita cu frenezie. Doar unul dintre ei se va intoarce acasa faimos, bogat si... viu.
Numai ca de aceasta data ne intoarcem putin in timp, in dimineata in care incepe a zecea ediție si il gasim pe presedintele Coriolanus Snow in varsta de 18 ani, pregatit sa fie mentor in Jocuri.
Trebuie sa facem abstractie de tot ceea ce stim din trilogie, deoarece in acest punct Jocurile sunt la inceput, iar interesul pentru ele este foarte redus. Este inca o faza incipienta, iar organizatorii incearca sa gaseasca noi moduri prin care sa starneasca interesul oamenilor.
Tributurile sunt tinute in custile de la gradina zoologica, nu sunt hranite, iar in momentul in care sunt aruncate in arena, sunt lasate sa isi duca la final misiunea in ritmul lor, chiar daca acesta este mult mai lent.
Presiunea este foarte mare, deoarece Casa Snow a decăzut si unica lor sansa este ca tanarul Coriolanus sa reuseasca sa ajunga mentorul tributului castigator.
Dar, desi incearca din rasputeri sa pastreze aparentele, sa nu se vada ca situatia lor financiara nu este la limita, nu toata lumea se lasa pacalita si drept urmare primeste umilitoare sarcina de a fi mentorul tributului feminin din Districtul 12, cel mai jos dintre cei de jos.
Doar ca, imediat Coriolanus isi da seama ca are de-a face cu o persoana foarte speciala care, chiar daca nu ii poate aduce marele premiu, macar ii poate creste popularitatea si sansa la admiterea la facultate.
Pe masura ce ajung sa se cunoasca, intre cei doi se naste o prietenie si tanarul nostru o sa incerce cu orice pret sa o tina in viata in arena. Dar cum sa faca asta? Sa respecte regulile, asa cum a fost crescut, sau sa faca orice e nevoie pentru supravietuire?
Autoarea ne-a construit doua personaje complexe, mature, chiar daca varsta lor este inca fragedă.
Coriolanus, un tanar de 18 ani, care are o mare responsabilitate pe umerii sai, care are ca tel sa devina presedinte intr-o zi si care rezoneaza foarte bine cu felul in care Capitoliul a decis sa tina sub control districtele.
Lucy Gray, tributul din districtul 12 care, desi poate sa ne duca cu gandul la o copie a lui Katniss, nu este deloc asa. Fiecare are povestea si personalitatea ei, singurele lucruri in comun pot sa fie ca vin din acelasi district, poate dorinta de a supravietui si de a incerca sa se elibereze de sub jugul Capitoliului.
Pe langa cele doua personaje centrale, avem foarte multe personaje suport, care reusesc sa creeze o poveste foarte interesanta, care se citeste pe nerasuflate.
Pentru mine reintoarcerea in Panem a fost foarte palpitanta si cred ca este un subiect care mai poate fi dezvoltat, daca si autoarea doreste. O recomand celor care au citit trilogia, precum si tuturor celor care au chef de o carte vie, plina de suspans, pe care cu greu poti sa o lasi din mana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu