Dupa ce a aparut serialul, multa vreme am evitat sa il vad din diverse considerente, iar cel mai important era acela ca nu stiam daca sunt pregatit psihic sa vad acele imagini, sa traiesc povestea impreuna cu cei implicati.
Mi-am infrant aceste temeri si am urmarit serialul, chiar de doua ori, pentru a intelege mai bine totul. Dar am ramas cu o multime de intrebari, fara sa stiu la cine sa apelez. Am citit cateva articole si am mai aflat cate ceva, dar parca tot nu eram pe deplin multumit. Si atunci am luat decizia de a merge direct la sursa, locul de unde puteam sa aflu cat mai multe si sursa principala pentru serial: cartea Svetlanei Aleksievici - Rugaciune pentru Cernobil.
O carte cu o incarcatura uriasa, care parca te apasa pe suflet. Desi afli lucruri de neimaginat, nu te poti opri din citit. Parca nu iti poti controla emotiile, iar ochii ti se inunda in orice moment, fara sa vrei.
Cu totii stim povestea - in 26 aprilie 1986 o serie de explozii au zguduit reactorul nuclear de la Cernobil. Flacarile au cuprins cerul, iar radiatiile rezultate au contaminat pamantul si au otravit oamenii vreme de ani intregi. In timp ce autoritatile sovietice au incercat sa musamalizeze efectele accidentului.
Svetlana Aleksievici a petrecut multi ani adunand marturii de la supravietuitorii de la Cernobil - fosti muncitori la centrala, oameni de stiinta, medici, soldati, pompieri, stramutati, vaduve, orfani - ale caror voci compun o istorie orala marcata de frica, furie si incertitudine, dar si de umor negru si iubire.
Aflam cu stupoare cum autoritatile au incercat, si in mare parte au reusit, sa musamalizeze ceea ce s-a intamplat, iar oamenii nu stiau care este pericolul real, care se gaseste in aer, pamant sau apa.
"Dimineata, cand am iesit in livada, lipsea ceva, un sunet cunoscut. Nici o albina... Nu se auzea nici o albina! Nici una! Ce e? Ce se intampla? Si nici a doua zi nu au iesit. Nici in a treia... Apoi ni s-a spus ca e o avarie la centrala atomica, iar centrala e la doi pasi. Dar multa vreme nu am stiut nimic. Albinele stiau, dar noi nu. Acum, daca e ceva, o sa ma uit la ele. La viata lor."
"Am asteptat sa ni se explice la televizor... Sa ni se spuna cum sa ne salvam. Iar râmele, râmele obisnuite, s-au dus adanc in pamant, poate la jumatate de metru sau la un metru. Iar noi nu pricepeam. Noi tot sapam, sapam intruna. Nu am gasit nici o râma pentru pescuit."
Oamenii au fost dusi sa ajute in zona de excludere si acestia au mers fara sa puna intrebari, fara sa poarte echipament de protectie, fara sa le pese de ce se poate intampla. S-au intors acasa cu "suveniruri" de acolo, sub diverse forme - bonete, manusi, etc - care mai tarziu aveau sa le afecteze viata întreaga.
Fiecarea marturie, fiecare poveste ne macina cate putin, atatea destine frante, atata suferinta este de neimaginat. Multi dintre ei au luptat in razboaie, si acolo vedeau dusmanul, stiau ce este de făcut, dar cum sa te lupti cu un dusman care nu se vede, nu se simte, doar te macina incet si te distruge psihic si fizic? Pentru noi ceilalti, cei care privim din afara, este de neinteles.
Daca aveti putere, sange rece, va recomanda sa cititi aceasta carte, veți afla raspunsuri la multe intrebari, veți afla lucruri inimaginabile, crude si de neconceput.
Vezi Rugaciune pentru Cernobil pe eMAG.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu